SCOROJÍT A scorojitzi te adj. 1. (Despre lemn piele hartie sau obiecte confectzionate din acestea) Strambat indoit crapat deformat (de caldura de uscaciune). 2. (Despre vopsele tencuieli shi despre obiectele care sunt aplicate) Degradat (la suprafatza) prin umflare cojire etc. din cauza conditziilor de mediu; coshcovit cojit burdushit. 3. (Despre pielea corpului unor fiintze) Aspru la pipait crapat zbarcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau partzi ale corpului lor) Foarte slab uscat; scofalcit. V. scoroji.

scorojit ~a a [At: VLAHUTZA S. A. II 11 / V: (reg) ~rujit scarajit / Pl: ~itzi ~e / E: scoroji] 1 (D. obiecte plante etc.) Deformat (sau cojit crapat etc.) (la suprafatza) din cauza uscarii excesive (sau din cauza caldurii a prelucrarii necorespunzatoare etc.) Si: deteriorat (pop) sfarogit (1) scrobit (6) scrombait (4) sfoiegit. 2 (Reg) Rascopt. 3 (Reg) Curatzat de coaja. 4 (D. vopsele tencuieli shi d. obiectele care acestea sunt aplicate) Degradat (la suprafatza) prin umflare cojire etc. din cauza conditziilor de mediu Si: cojit coshcovit. 5 (D. pielea corpului unor fiintze mai ales a oamenilor) Cojit (2). 6 (D. pielea corpului unor fiintze mai ales a oamenilor) Zbarcit din cauza uscaciunii a deshidratarii etc. 7 (D. partzi ale corpului) Cu pielea aspra (sau zbarcita crapata). 8 (Fig; d. oameni) Degradat fizic Si: scofalcit (1) stafidit.

SCOROJÍT A scorojitzi te adj. 1. (Despre lemn piele hartie sau obiecte facute din ele) Strambat indoit crapat deformat (de caldura de uscaciune). 2. (Despre vopsele tencuieli shi despre obiectele care sunt aplicate) Degradat (la suprafatza) prin umflare cojire etc. din cauza conditziilor de mediu; coshcovit cojit burdushit. 3. (Despre pielea corpului unor fiintze) Aspru la pipait crapat zbarcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau partzi ale lor) Foarte slab uscat; scofalcit. V. scoroji.

SCOROJÍT A scorojitzi te adj. 1. Deteriorat stricat la suprafatza (de caldura sau de uscaciune). Mitru i arata cu privirea usha scorojita din fund. CAMIL PETRESCU O. II 134. Se afla la fund shi un anume crimpei de curea muceda scorojita straveche. C. PETRESCU A. R. 195. O scindura scurta scorojita shi ingusta se cumpanea in chip de politza pe doua cuie lungi de lemn. HOGASH M. N. 78. 2. (Despre vopsele tencuieli p. ext. despre scoartza copacilor) Coshcovit cojit. Linga tulpina scorojita statuse de atitea ori de vorba cu logodnicul. BASSARABESCU V. 100. Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU la TDRG. ◊ Fig. Sa mai uitat o clipa la fatza aceea uscata shi scorojita k o scoartza de copac. POPA V. 306. Cel mai batrin un unchiash scorojit cu musteatza pe oala... indrazni sa vorbeasca. BART S. M. 82. Variante: corojít a corogít a adj.

scarajit ~a a vz scorojit

scorujit ~a a vz scorojit

COROGÍT A adj. v. scorojit.

COROJÍT A adj. v. scorojit.

SCOROJÍT adj. 1. v. coshcovit. 2. (pop.) sfarogit. (Scandura ~.)

SCOROJIT adj. 1. burdushit cojit coshcovit (pop. shi fam.) scofilcit (Mold. shi Bucov.) coshcov. (Un perete ~.) 2. (pop.) sfarogit. (Scindura ~.)