SCOROJÍT A scorojitzi te adj. 1. Deteriorat stricat la suprafatza (de caldura sau de uscaciune). Mitru i arata cu privirea usha scorojita din fund. CAMIL PETRESCU O. II 134. Se afla la fund shi un anume crimpei de curea muceda scorojita straveche. C. PETRESCU A. R. 195. O scindura scurta scorojita shi ingusta se cumpanea in chip de politza pe doua cuie lungi de lemn. HOGASH M. N. 78. 2. (Despre vopsele tencuieli p. ext. despre scoartza copacilor) Coshcovit cojit. Linga tulpina scorojita statuse de atitea ori de vorba cu logodnicul. BASSARABESCU V. 100. Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU la TDRG. ◊ Fig. Sa mai uitat o clipa la fatza aceea uscata shi scorojita k o scoartza de copac. POPA V. 306. Cel mai batrin un unchiash scorojit cu musteatza pe oala... indrazni sa vorbeasca. BART S. M. 82. Variante: corojít a corogít a adj.