sclanchi v vz sclipi

sclipi vi [At: MOXA 403 / V: (inv) scri~ (reg) ~ptzi ~lanchi / Pzi: ~pesc / E: s + clipi] 1 A produce o lumina putzin intensa (shi intermitenta) k o scanteie Si: a licari a luci a scanteia (3) a scapara¹ (14) (reg) a sclipui¹. 2 (SHi prin largirea sensului) A produce o lumina vie stralucitoare Si: a scapara (15) a straluci. 3 (D. ochi privire) A avea o stralucire deosebita care tradeaza un sentiment puternic Si: a licari a luci (rar) a sticli. 4 (D. oameni) A avea o privire stralucitoare vie care tradeaza un sentiment puternic a privi patrunzator Si: a scanteia (5) a scapara¹ (20) a straluci. 5 (Reg; ie) Ai ~ (cuiva) ochii dupa cineva (sau dupa ceva) A dori foarte mult pe cineva (sau ceva). 6 (D. manifestari ale oamenilor d. stari sufleteshti insushiri) A se exterioriza cu putere (shi pentru scurt timp) in ochi in privire. 7 (Pop; d. oameni de obicei cu determinarea „din ochi”) A clipi (din ochi).

scliptzi v vz sclipi

scripi v vz sclipi

SCLIPÍ sclipesc vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumina vie shi tremuratoare); a scinteia a straluci. Acum alb in soare sclipeshte pietrishul Iar Crishul In matca lui lenesh sentinde sendoaie. BENIUC A. R. 27. In vale catra marginea paduricii sclipea un rimnic intins in lumina diminetzii. SADOVEANU O. I 35. Sclipind departe prin frunzish O stea smerita shi albastra Sta singuratica piezish Deasupra noastra. TOPIRCEANU P. 244. ◊ (In propozitzii atributive introduse prin conjunctzia «de» sau urmat de determinari introduse prin prep. «de» exprimind ideea de superlativ) Sclipeshte de curatzenie. ▭ Carutza era impodobita cu pietre nestimate de sclipeau in fatza soarelui k cine shtie ce lucru mare. ISPIRESCU L. 38. ◊ (Poetic) Pe fatza apei sclipesc ici sfarmaturi de oglinzi; colo placi de otzel; comori de galbeni intre trestii. GIRLEANU L. 16. Flori juvaeruri in aer sclipesc tainice in soare. EMINESCU O. I 43. ♦ (Despre ochi) A scinteia (din cauza unei emotzii) a avea o stralucire deosebita nefireasca. Ochii lui se uscau de ardoare shi sclipeau cu o bolnava dorintza. EMINESCU N. 75. Erau grozav de multzi bani shi ochii lor sclipeau in vederea lor. SLAVICI O. I 356. ◊ (Intarit prin «in cap») Ii sclipeau rautacioasei ochii in cap shi plesnea de ciuda. CREANGA P. 69. Varianta: scripí (BUDAIDELEANU la CADE) vb. IV.

SCRIPÍ vb. IV v. sclipi.

A SCLIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre ashtri shi despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci reflectand emanatzia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea k lumineaza (din cauza curatzeniei); a straluci; a luci. Mobila ~eshte. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotzii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

sclipì v. 1. a luci pentru o clipa; 2. a clipi din ochi. [V. clipì].

sclipésc v. intr. (d. clipesc). Stralucesc cu o lumina vie shi tremuratoare (k luceferiĭ diamantele zapada fluturiĭ de metal sh.a.). A fi curat: rufele sclipesc de albeatza. Atzĭ sclipi ochiĭ (de bucurie) atzĭ scinteĭa ochiĭ aĭ deschide maĭ tare (de bucurie). Vechĭ shi scripesc.

scripésc V. sclipesc.

sclipí (a ~) (a luci a scanteia) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. sclipésc imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sa sclipeásca

sclipí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. sclipésc imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. sclipeásca

sclipesc peam 1 imp.

SCLIPÍ vb. 1. a clipi a licari a luci a scapara a scanteia a strafulgera. (Luminitze ~ in noapte.) 2. a straluci (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. palpai. 4. v. lumina. 5. v. straluci. 6. a luci a scanteia a sticli a straluci (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.)

SCLIPÍ vb. v. clipi.

SCLIPI vb. 1. a clipi a licari a luci a scapara a scinteia a strafulgera. (Luminitze ~ in noapte.) 2. a straluci (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a licari a pilpii a tremura a vibra. (Flacara luminarii ~.) 4. a lumina a scinteia a straluci. (Candelabre ~ in salon.) 5. a licari a luci a scapara a scinteia a sticli a straluci. (Ochii i ~.) 6. a luci a scinteia a sticli a straluci (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.)

sclipi vb. v. CLIPI.

sclipí (pésc ít) vb. A luci a straluci a scinteia a licari. Gr. sau mgr. στίλβω aorist ἔστιλψα „a luci” prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl < scl cf. scilcia. Legatura cu sl. klepati „a inchide” cf. clipi (Cihac II 331; Tiktin; Candrea) este improbabila. Este dubletul lui sclivisi vb. (a lustrui; a se gati) din ngr. στίλβω aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac I 697; Gáldi 249; Graur BL IV 114) der. scliviseala s. f. (lustruiala shlefuire) shi sclivisitoare s. f. (lustruitoare); shi a lui sclifosi vb. refl. (a se spilcui a se gati; a se smiorcai) din ngr. στιλβώνω aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legatura cu gr. ϰλαίω aorist ἔϰλαψα „a plinge” sugerata de Cihac II 696 shi Geheeb 34 nu este probabila) der. sclifoseala s. f. (moft capriciu). Der. sclipeala s. f. (stralucire); sclipetz (var. Maram. *sclipet) s. m. (scrintitoare Potentilla tormentilla) sclipish s. n. (licar fulger); sclipicios (var. sclipitor) adj. (care sclipeshte); sclipitura s. f. (lucire).