sclipí (pésc ít) vb. A luci a straluci a scinteia a licari. Gr. sau mgr. στίλβω aorist ἔστιλψα „a luci” prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl < scl cf. scilcia. Legatura cu sl. klepati „a inchide” cf. clipi (Cihac II 331; Tiktin; Candrea) este improbabila. Este dubletul lui sclivisi vb. (a lustrui; a se gati) din ngr. στίλβω aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac I 697; Gáldi 249; Graur BL IV 114) der. scliviseala s. f. (lustruiala shlefuire) shi sclivisitoare s. f. (lustruitoare); shi a lui sclifosi vb. refl. (a se spilcui a se gati; a se smiorcai) din ngr. στιλβώνω aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legatura cu gr. ϰλαίω aorist ἔϰλαψα „a plinge” sugerata de Cihac II 696 shi Geheeb 34 nu este probabila) der. sclifoseala s. f. (moft capriciu). Der. sclipeala s. f. (stralucire); sclipetz (var. Maram. *sclipet) s. m. (scrintitoare Potentilla tormentilla) sclipish s. n. (licar fulger); sclipicios (var. sclipitor) adj. (care sclipeshte); sclipitura s. f. (lucire).