SCLIPÍ sclipesc vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumina vie shi tremuratoare); a scinteia a straluci. Acum alb in soare sclipeshte pietrishul Iar Crishul In matca lui lenesh sentinde sendoaie. BENIUC A. R. 27. In vale catra marginea paduricii sclipea un rimnic intins in lumina diminetzii. SADOVEANU O. I 35. Sclipind departe prin frunzish O stea smerita shi albastra Sta singuratica piezish Deasupra noastra. TOPIRCEANU P. 244. ◊ (In propozitzii atributive introduse prin conjunctzia «de» sau urmat de determinari introduse prin prep. «de» exprimind ideea de superlativ) Sclipeshte de curatzenie. ▭ Carutza era impodobita cu pietre nestimate de sclipeau in fatza soarelui k cine shtie ce lucru mare. ISPIRESCU L. 38. ◊ (Poetic) Pe fatza apei sclipesc ici sfarmaturi de oglinzi; colo placi de otzel; comori de galbeni intre trestii. GIRLEANU L. 16. Flori juvaeruri in aer sclipesc tainice in soare. EMINESCU O. I 43. ♦ (Despre ochi) A scinteia (din cauza unei emotzii) a avea o stralucire deosebita nefireasca. Ochii lui se uscau de ardoare shi sclipeau cu o bolnava dorintza. EMINESCU N. 75. Erau grozav de multzi bani shi ochii lor sclipeau in vederea lor. SLAVICI O. I 356. ◊ (Intarit prin «in cap») Ii sclipeau rautacioasei ochii in cap shi plesnea de ciuda. CREANGA P. 69. Varianta: scripí (BUDAIDELEANU la CADE) vb. IV.