luci¹ [At: DOSOFTEI PS. 27/14 / Pzi: lucesc / E: ml luceo ere] 1 vi (D. ashtri sau alte surse de lumina) A raspandi lumina (1). 2 vi (Pex) A straluci. 3 vi (D. ochi) A avea o stralucire deosebita exprimand o emotzie o dorintza etc. Si: a scanteia a sclipi. 4 vi (Pfm; ie) Ai ~ ochii departe A dori altceva decat ceea ce i se ofera. 5 vi (D. obiecte cu suprafatza neteda) A sclipi din cauza luminii. 67 vi (Fig; d. idei sentimente) A aparea (in mod brusc sau) pentru scurt timp. 8 vi (Fig; d. oameni) A se remarca prin calitatzi deosebite. 9 vt (Ban; Mun) A mangaia.

luci² ai vz luciu²

luci³ sm vz luciu¹

LUCÍ lucesc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare ashtri shi alte izvoare de lumina) A raspindi lumina a fi luminos a straluci. Afara statuse ploaia; printre pilcuri de nouri lucea din cind in cind soarele. SADOVEANU O. IV 332. Pe munte luceshte o flacara mica Cu raze ce taientunerecul larg. EMINESCU O. IV 157. Alba luna sus luceshte K icoana de argint. ALECSANDRI O. 221. Stelele... Luceau k nishte candeli aprinse pun mormint. ALEXANDRESCU P. 140. 2. A reflecta lumina a sclipi din cauza luminii a scinteia. Fierul plugului uns bine lucea in soare. CAMILAR TEM. 317. In fund in vai lucea un iaz. SADOVEANU O. VII 81. Ude negre luceau cheiurile de piatra dea lungul portului aproape gol. BART E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de stralucire de viatza de foc; a fi expresiv a sclipi. Sub arcurile sprincenilor luceau doi ochi negri shi plini de foc. DUNAREANU CH. 177. Baciu era om tinar shi ochii luceau in capul lui k la un drac. POPESCU B. III 88. Dar ochii mari shi minunatzi Lucesc adinc himeric K doua patimi fara satz SHi pline dentuneric. EMINESCU O. I 172. ◊ (Cu inversarea constructziei) Ospatasera putzintel shacuma trupurile trudite ar fi cerut hodina; dar suferintza care lucea k o nebunie in ochii lui Tudor i tzinea pe tustrei treji. SADOVEANU O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei sentimente) A aparea in mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodata imi luceshte in minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU O. VII 210. In ochii lui Zaharia Duhu nu luci insa ascutzimea nici unei ironii. C. PETRESCU A. 398. ♦ A se evidentzia prin calitatzi deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc in lume. ALECSANDRI P. A. 64. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: (rar) luce (EMINESCU O. I 68).

A LUCÍ pers. 3 ~éshte intranz. 1) (despre surse de lumina corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu reflectand emanatzia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea k lumineaza (din cauza curatzeniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotzii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

lucì v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a straluci. [Lat. LUCESCERE].

lucésc v. intr. (lat. lûcesco lûcire ild. lûcére d. lux lûcis lumina ruda cu vgr. leukós alb. shi got. liuhath germ. licht lumina; pv. pg. luzir vfr. luisir nfr. luire sp. lucir. V. stralucesc lumina). Stralucesc am splendoare: auru diamantu scinteĭa focu luceshte.

lucí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. lucésc imperf. 3 sg. luceá; conj. prez. 3 sa luceásca

lucí vb. ind. prez. 3 pl. lucéshte imperf. 3 sg. luceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. luceásca

luci (conj. luceasca)

LUCÍ vb. 1. a straluci. (Un metal care ~.) 2. v. lumina. 3. v. sclipi. 4. v. sclipi. 5. v. straluci.

LUCI vb. 1. a straluci. (Un metal care ~.) 2. a bate a lumina a straluci. (Luna ~ in fereastra.) 3. a clipi a licari a scapara a scinteia a sclipi a strafulgera. (Luminitze ~ in noapte.) 4. a licari a scapara a scinteia a sclipi a sticli a straluci. (Ochii i ~.) 5. a scinteia a sclipi a sticli a straluci (rar) a stralumina. (Albe coifuri ~.)

lucí (lucésc lucít) vb. A straluci. Mr. lutzescu lutzire istr. (rezlutzescu). Lat. lucῑre var. a lui lucĕre (Densusianu Lr. 147; Pushcariu 988; CandreaDens. 1009; REW 5136); cf. prov. port. luzir v. fr. luisir (fr. luire) sp. lucir. Der. luciu adj. (stralucitor; lustruit); luciu s. n. (stralucire; sclipire; suprafatza lustruita sau neteda) deverbal a carui intilnire cu sl. lučĭ „lumina” sb. cr. slov. luč „lumina” pare intimplatoare; luceala s. f. (inv. luciu); lucioara s. f. (varietate de pere); lucios adj. (lucitor stralucitor neted); lucitor adj. (stralucitor). Der. neol. lucid adj. din fr. lucide; luciditate s. f. din fr. lucidité; translucid adj. din fr. translucide; luciola s. f. (licurici) din it. lucciola imprumut literar al romantismului fara circulatzie reala. Cf. lucoare lumina straluci luced.