LUCÍ lucesc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare ashtri shi alte izvoare de lumina) A raspindi lumina a fi luminos a straluci. Afara statuse ploaia; printre pilcuri de nouri lucea din cind in cind soarele. SADOVEANU O. IV 332. Pe munte luceshte o flacara mica Cu raze ce taientunerecul larg. EMINESCU O. IV 157. Alba luna sus luceshte K icoana de argint. ALECSANDRI O. 221. Stelele... Luceau k nishte candeli aprinse pun mormint. ALEXANDRESCU P. 140. 2. A reflecta lumina a sclipi din cauza luminii a scinteia. Fierul plugului uns bine lucea in soare. CAMILAR TEM. 317. In fund in vai lucea un iaz. SADOVEANU O. VII 81. Ude negre luceau cheiurile de piatra dea lungul portului aproape gol. BART E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de stralucire de viatza de foc; a fi expresiv a sclipi. Sub arcurile sprincenilor luceau doi ochi negri shi plini de foc. DUNAREANU CH. 177. Baciu era om tinar shi ochii luceau in capul lui k la un drac. POPESCU B. III 88. Dar ochii mari shi minunatzi Lucesc adinc himeric K doua patimi fara satz SHi pline dentuneric. EMINESCU O. I 172. ◊ (Cu inversarea constructziei) Ospatasera putzintel shacuma trupurile trudite ar fi cerut hodina; dar suferintza care lucea k o nebunie in ochii lui Tudor i tzinea pe tustrei treji. SADOVEANU O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei sentimente) A aparea in mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodata imi luceshte in minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU O. VII 210. In ochii lui Zaharia Duhu nu luci insa ascutzimea nici unei ironii. C. PETRESCU A. 398. ♦ A se evidentzia prin calitatzi deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc in lume. ALECSANDRI P. A. 64. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: (rar) luce (EMINESCU O. I 68).