lucí (lucésc lucít) vb. A straluci. Mr. lutzescu lutzire istr. (rezlutzescu). Lat. lucῑre var. a lui lucĕre (Densusianu Lr. 147; Pushcariu 988; CandreaDens. 1009; REW 5136); cf. prov. port. luzir v. fr. luisir (fr. luire) sp. lucir. Der. luciu adj. (stralucitor; lustruit); luciu s. n. (stralucire; sclipire; suprafatza lustruita sau neteda) deverbal a carui intilnire cu sl. lučĭ „lumina” sb. cr. slov. luč „lumina” pare intimplatoare; luceala s. f. (inv. luciu); lucioara s. f. (varietate de pere); lucios adj. (lucitor stralucitor neted); lucitor adj. (stralucitor). Der. neol. lucid adj. din fr. lucide; luciditate s. f. din fr. lucidité; translucid adj. din fr. translucide; luciola s. f. (licurici) din it. lucciola imprumut literar al romantismului fara circulatzie reala. Cf. lucoare lumina straluci luced.