SCÁFA scafe s. f. 1. Caush. ♦ Strachina (mare) de lemn scobit; gavan. 2. (Arhit.) Suprafatza curba sau cu muluri care face racordarea intre peretzii shi tavanul unei incaperi sau intre peretzi shi podea. 3. Piesa (de ceramica din beton etc.) cu care se executa scafele (2). Din ngr. scáfi.

scafa sf [At: PSALT. 150 / V: (inv) scaf sm (reg) shc~ (ivr) scufa / Pl: ~fe / E: ngr σκάφη^[1]] 1 (Inv) Pahar (1). 2 Cupa (10). 3 Ceashca (1). 4 (Spc) Vas mare de obicei in forma de cupa care servea la pastrarea vinului (sfintzit) a unor substantze (folosite in ritualul religios etc.). 5 (Irg) Recipient din lemn de obicei in forma de strachina de diverse dimensiuni intrebuintzat la stane sau in gospodariile tzaraneshti la pregatirea pastrarea alimentelor sau la servirea acestora la masa la spalarea vaselor etc. 6 (Spc) Strachina (de lemn). 7 (Reg) Covata (3) din lemn in care (se framanta aluatul sau) se spala vasele. 8 (Reg) Teica la moara de apa. 9 (Ivr; if scufa) Recipient in care se spalau nisipurile aurifere. 10 Caush de lemn sau de metal care serveshte la manipularea sau la masurarea produselor in stare de pulbere grauntze etc. 11 Contzinutul unei scafe (10). 12 Contzinutul impreuna cu scafa (10). 13 (Ivr) Taler de balantza. 14 (Inv) Luntre primitiva asemanatoare cu o albie facuta dintrun trunchi scobit. 15 (Inv) Corpul unei nave. 16 (Inv) Epava a unei nave. 17 (Aht) Suprafatza cilindrica prevazuta cu stucaturi shi picturi care face racordarea tavanului (shi pardoselii) cu peretzii unei incaperi. 18 (Aht) Piesa prefabricata din beton sau din gresie ceramica din care se executa scafe (17) pardoseli etc. 19 (Reg) Orbita la cal. 20 (Ivr) Matca. 21 (Reg) Scobitura mica in pamant catre care este dirijata mingea in jocul poarca¹ Cf jir. 22 (Atm; irg) Craniu (1). 23 (Rar) Carapace de broasca tzestoasa. 24 (Reg) Un fel de cutzit lat netaios cu maner de lemn care serveshte in tabacarie la inlaturarea de pe piei a partzilor grase shi a celor carnoase. 25 (Ivr; csnp) Coroana unui copac. corectata

SCÁFA scafe s. f. 1. Caush. ♦ Strachina (mare) de lemn scobit; gavan. 2. (Arhit.) Suprafatza curba sau cu muluri care face racordarea intre peretzii shi tavanul unei incaperi sau intre peretzi shi podea. 3. Piesa (de ceramica din beton etc.) cu care se executa scafele (2). Din ngr. skáfi.

SCÁFA scafe s. f. 1. Strachina de lemn scobit; gavan. Mosh Capatzina asheza la mijloc scafa cu mojdei. HOGASH M. N. 196. In scafe se face mojdei. In scafele mari se spala blidele. SHEZ. VIII 89. ♦ Caush de lemn sau de metal cu care se ia faina grauntze etc. Sa vii la bordeiul meu Sa te miluiesc shi eu... co scafa de taritza Sa shtii k tzam fost dragutza. SHEZ. XX 68. 2. Suprafatza curba sau cu muluri care racordeaza fatza unui perete cu fatza inferioara a tavanului.

SCÁFA ~e f. 1) Strachina de lemn. 2) Caush cu maner folosit pentru a lua faina grauntze etc. 3) Suprafatza curba care face racordul intre peretzi shi tavan sau intre peretzi shi podeaua unei incaperi. 4) Ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skáfi

SCAFA s. f. (Mold. Trans. SV) Cupa ceashca. A: (Fig.) Au poroncit de au adus un tambur caruia coada i era de odagaci scafa de lemnu de cintiian. H 1771 82^v. C: Sa plecara inaintea Mielului avind tot insul alaute shi scafe de aur pline de mirodenie. NT 1648 307^r. ♦ (Ban.) Vas mare pentru pastrarea vinului sfintzit. Skafĕ. Crater. AC 368. Etimologie: ngr. skáfi. Cf. nastrapa.

scafa f. Mold. strachina de lemn: in scafe se face mujdeiu. [Gr. bizantin SKAPHÈ].

scáfa f. pl. e (ngr. skáfi vgr. skáphe albie troaca copaĭe. Cp. cu palarie). Ps. S. sh.a. Cupa. Azĭ. Ban. shi est. Blid de lemn (strachina strachioara) de pisat usturoĭ sh.a. Caush: o scafa de taritza (SHez. 32 68). TZeasta scafirlie. Dim. scafitza pl. e. V. coboc gavan hirgaŭ ispol.

scaf sm vz scafa

scufa² sf vz scafa

SCAF Element secund de compunere savanta cu semnificatzia „barca” „ambarcatzie”. [< it. scafo fr. scaphe cf. gr. skaphe].

scáfa s. f. g.d. art. scáfei; pl. scáfe

scáfa s. f. g.d. art. scáfei; pl. scáfe

SCÁFA s. 1. v. caush. 2. gavan. (~ in care se pun bucatele.)

SCÁFA s. v. albie carapace capatzana ceashca craniu cupa curs cutie craniana disc harca matca pahar platou scafarlie taler talger tas teica tigva tzeasta tzest vad.

SCAFA s. 1. cauc caush (Transilv.) shufla lingura de scos. (Cu ~ se scot cerealele din sac.) 2. gavan. (~ in care se pun bucatele.)

scafa s. v. ALBIE. CARAPACE. CAPATZINA. CEASHCA. CRANIU. CUPA. CURS. CUTIE CRANIANA. DISC. HIRCA. MATCA. PAHAR. PLATOU. SCAFIRLIE. TALER. TALGER. TAS. TEICA. TIGVA. TZEASTA. VAD.

scáfa (fe) s. f. 1. (Inv.) Ceashca cupa vas. 2. (Mold.) Strachina. 3. Polonic caush vas de lemn. 4. Hirca. Mr. megl. scafa. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu Elementele 468) cf. it. scafa „barca” (REW 7653). Der. scafirlie (var. scafalie) s. f. (hirca craniu) cu suf. expresiv irla cf. cocirla ciocirlie; scafau s. n. (polonic de lemn); scafitza s. f. (Mold. strachina).

SCAF „ambarcatzie submersibil”. ◊ gr. skaphe „barca” > fr. scaphe engl. scaph germ. id. > rom. scaf.