SCÁFA scafe s. f. 1. Strachina de lemn scobit; gavan. Mosh Capatzina asheza la mijloc scafa cu mojdei. HOGASH M. N. 196. In scafe se face mojdei. In scafele mari se spala blidele. SHEZ. VIII 89. ♦ Caush de lemn sau de metal cu care se ia faina grauntze etc. Sa vii la bordeiul meu Sa te miluiesc shi eu... co scafa de taritza Sa shtii k tzam fost dragutza. SHEZ. XX 68. 2. Suprafatza curba sau cu muluri care racordeaza fatza unui perete cu fatza inferioara a tavanului.