strachina [At: MURNU GR. 54 / V: sta~ ~raic~ ~ranc~ troc~ / Pl: strachini (reg) ~ne ~ni / E: ngr ὀστράκηνος] 1 Vas de argila (smaltzuit shi decorat) sau (pex) din lemn (rar) de metal ushor adancit shi largit pe margini intrebuintzat (la tzara) mai ales k farfurie Si: blid (1) taler. 2 (Fam; ie) A manca dintro ~ (cu cineva) A fi de aceeashi varsta sau de aceeashi conditzie sociala (cu cineva). 3 (Fam; ie) A lua (sau a prinde a ridica pe cineva) (k) din ~ A prinde pe cineva ushor fara dificultate. 4 (Pex; iae) A lua pe cineva prin surprindere. 5 (Fam; ie) A calca in ~rachini (shif a calca in ~rachini verzi a umbla dupa ~rachini verzi) A avea (sau a umbla dupa) aventuri amoroase. 6 (Iae) A umbla neatent cu stangacie. 7 (Rar; ie) Ai manca cuiva din ~ A profita de ajutorul material al cuiva. 8 (Ie) A vedea alb in ~ A spera intro reushita materiala intro imbogatzire. 9 (Reg; ie) A cadea k muscan ~ A nimeri undeva intrun moment nepotrivit. 10 (Pex; iae) A o patzi. 11 (Reg; ie) Ai pica mucul in ~na cuiva A plictisi pe cineva cu prezentza. 12 (Reg; iae) A cadea pe capul cuiva. 13 (Ivr) Lut ars. 14 (Olt) Farfurie (de portzelan). 15 (Reg; pan) Bucata de ceara de forma unei strachini (1). 16 (Adesea udp „de” „cu”) Contzinutul unei strachini (1). 17 (Pex) Contzinutul impreuna cu vasul respectiv.

STRÁCHINA strachini s. f. Vas de lut ars ushor adincit intrebuintzat in loc de farfurie; blid. Peste drum baba Ioana cu o strachina de boabe in bratze ishi hranea orataniile. REBREANU R. II 109. Luind strachina cu drele shi urechiushi shi scafitza cu usturoi veni de se asheza pe iarba linga naframa cu mamaliga. HOGASH M. N. 68. Rastoarna apoi sarmalele in strachina shi i le pune dinainte. CREANGA P. 32. Pune brinza in strachina shi intinge pe alaturea se spune despre un om zgircit. ◊ Expr. A minca dintro strachina cu cineva = a fi foarte bun prieten cu cineva. A calca in strachini v. calca. ♦ Contzinutul unui astfel de vas. Vintul se linishti shi se puse la masa; iar dupa ce minca o strachina de lapte dulce de caprioara shi bau apa de micshunele dintro oala de marmura se puse la povestit. ISPIRESCU L. 114.

STRÁCHINA strachini f. 1) Vas (de lut de metal etc.) adancit cu diverse intrebuintzari. * A manca dintro ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Contzinutul unui asemenea vas. O ~ de faina. /<ngr. ostrákinos

strachina f. vas de pamant; a calca in strachini a fi prost beat fudul. [Gr. bizantin OSTRAKINA (oala) de pamant: initziala a cazut prin confuziune cu articolul].

stráchina f. pl. strachinĭ (mgr. ostrákina strachina vgr. ostrákinos de lut d. óstrakon troaca scoĭk strachina óstron stridie. V. stridie ostracizm. Cp. cu mesteacan). Farfurie saŭ castron de lut. Vas de strachina (Bibl. 1688 dupa vgr. ostrákinon aggeion) vas de lut. A umbla par’c’aĭ calca in strachinĭ a pashi afectat orĭ straniŭ (fig.) a devia de la buna purtare. V. ceanac.

straichina sf vz strachina

stranchina sf vz strachina

stráchina s. f. g.d. art. strắchinii; pl. strắchini

stráchina s. f. g.d. art. strachinii; pl. strachini

strachina pl. strachini

strachina strachini.

STRÁCHINA s. blid (Transilv. Ban. shi Olt.) taier. (O ~ de mancare.)

STRACHINA s. blid (Transilv. Ban. shi Olt.) taier. (O ~ de mincare.)

stráchina (ắchini) s. f. Vas de lut ars ceramica etc. blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoica” (Cihac II 704; Murnu 54) cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich Lexicon 887) trebuie sa provina din rom.

a calca in strachini expr. 1. a fi stangaci. 2. a face gafe.