TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

taier sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 63 / V: (reg) tani~, tăiar, tăi-, tăner, tăniar, tăni~, tâner, tei~, ti~, tiiar, tiner, tini~ / Pl: ~e / E: mg tányér] 1 (Reg) Farfurie întinsă Si: taler² (1). 2 (Reg) Strachină. 3 (Reg; îe) Joacă (ca) pe ~ Se spune despre cei care dansează bine. 4 (Reg; îe) Să dai cu ~ul peste... Se zice despre obiecte sau persoane de aceeași înălțime. 5 (Reg) Vas de gătit. 6 (Reg) Fund de mămăligă Si: (reg) cărpător. 7 (Olt) Taler² (9). 8 (Înv) Obiect de formă circulară Si: disc. 9 (Ban; Trs; pbl) Străgălie. 10 (Ban; Olt) Abajur. 11 (Reg) Bor al pălăriei.

TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăiér s. n.] – Din magh. tányér.

TÁIER, taiere, s. n. (Regional; și în forma tăier) Taler, farfurie întinsă, blid, talger, fund. Un tăier de mîncare. SEVASTOS, N. 85. – Variantă: tăiér s. n.

táĭer, V. taler 2.

taler¹ sm [At: (a. 1581) CUV. D. BĂTR. I, 28/17 / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: ger Taler] (Iuz) 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 (Îs) ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.

taler² sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~e / E: ger dal Taller] 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie Si: talger (1), (îrg) tas¹ (9), (reg) taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 (Pfm; îe) A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 (Pop; îe) A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 (Pop; îae) A împărți binele și răul cu cineva 6 (îe) A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 (Fam; îe) A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 (Pop; îe) A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile Si: platan², talger (4), (reg) taier (7), (îrg) tas¹ (10). 10 (Muz) Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn etc., de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 (Lpl) Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere² (12).

tăier sn vz taier

2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.

!taier (reg.) s. n., pl. taiere

táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiére

táier/tăiér s. n., pl. táiere/tăiére

tăiér v. táier

TÁIER s. v. abajur, blid, disc, farfurie, platou, strachină, taler, talger, tas.

taier s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS.