2) táler n. pl. e (d. germ. teller pin mijlocirea unuĭ cuv. slav k nsl. taljer rut. talir taril. Ngr. taléri d. it. tagliere [d. tagliare a taĭa] fund de taĭat carne [de unde s’a dezvoltat intz. de „farfurie” care poate fi shi un simplu fund] de unde vine germ. teller. Pol. talerz de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie intinsa. Contzinutu uneĭ farfuriĭ: un taler de coliva. Fig. Taler cu doŭa fetze om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor de umblat cu cheta): a umbla cu taleru a fi ingropat cu taleru (adica „cu discu pin cheta publica”). Disc terezie tas (de balantza). Disc suptzire de alama care se izbeshte de alt disc k sa sune in fanfara (chinval). In Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.