FUND funduri s. n. 1. Partea de jos a unui vas formand baza lui; cantitate de materii lichide etc. ramasa pe aceasta parte a vasului. ♦ Fiecare dintre cele doua fetze plane (mobile) shi opuse ale unui butoi sau ale altui recipient. ♦ Taler de lemn care se rastoarna mamaliga se toaca zarzavaturile etc.; carpator. 2. (Fam.) SHezut dos. 3. Partea de jos inchisa a unei cavitatzi naturale; limita de jos. ◊ Fund de ochi = totalitatea membranelor interne ale ochiului accesibile examenului oftalmoscopic in urma caruia pot fi identificate unele boli oculare. ◊ Expr. A se da la fund = a) a se lasa in adancul apei a se cufunda; b) a disparea din viatza publica a se retrage; c) a se ascunde pentru a scapa de sub urmarire. ♦ Partea cea mai departata (considerata in linie orizontala) a unui loc. ◊ Expr. Fundul fundului = punct foarte departat; locul cel mai adanc; extremitate pe orizontala sau pe verticala. ♦ (Cu determinari indicand o regiune) Punct foarte departat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confectzionate care se opune deschizaturii. ◊ Sac fara fund = a) om lacom nesatzios; b) loc unde se gaseshte intotdeauna ceva unde nu se epuizeaza ceea ce se gaseshte acolo. ♦ Partea opusa deschizaturii la unele obiecte confectzionate.^[1] Lat. fundus.

fund sn [At: URECHE L. 188/23 / Pl: ~uri / E: ml fundus] 1 Partea de jos a unui vas formand baza lui. 2 Cantitate de materii lichide etc. ramasa pe fundul (1) unui vas. 3 Partea de jos a unei ambarcatziuni sau a unei nave. 4 Parte (mobila) care formeaza baza unui butoi sau a altui recipient. 5 Taler de lemn care se rastoarna mamaliga se toaca zarzavaturile etc. Si: carpator. 6 (Spc) Fundatoare. 7 (Fam) SHezut. 8 (La pantaloni) Tur. 9 Burduf de perna. 10 Partea de jos inchisa a unei cavitatzi naturale. 11 Limita de jos. 12 (Is) ~ul vaii Loc unde se infunda o vale. 13 (Pop; is) ~ul pamantului Loc situat la mare adancime sub pamant. 14 (Pop; ie) A da de ~ A se infunda. 15 (Ie) A se da la ~ A se lasa in adancul apei Si: a se cufunda. 16 (Fam; iae) A disparea din viatza publica Si: a se retrage. 17 (Fam; iae) A se ascunde pentru a scapa de sub urmarire. 18 (Fig) Adanc. 19 (Pop; ie) Ai da (cuiva) de ~ Ai descifra (cuiva) cele mai ascunse ganduri. 20 (Iae) A intzelege pe deplin (pe cineva). 21 Partea cea mai departata (considerata in linie orizontala) a unui loc Cf capat margine. 22 (Is) ~ul ~ului Punct foarte departat. 23 (Ias) Locul cel mai adanc. 24 (Ias) Extremitate pe orizontala sau pe verticala. 25 (Cu determinari indicand o regiune) Punct foarte departat de un centru politic sau cultural. 26 Partea dinapoi a unui vehicul. 27 Partea din spate a unei case. 28 Parte a unor obiecte confectzionate care se opune deschizaturii. 29 (Ils) Sac fara ~ Om lacom nesatzios. 30 (Ilav) Loc unde se gaseshte o cantitate inepuizabila din ceva. 31 Partea de deasupra unui acoperamant de cap. 32 (Inv) Fond al unui tablou.

FUND funduri s. n. 1. Partea de jos a unui vas formand baza lui; cantitate de materii lichide etc. ramasa pe aceasta parte a vasului. ♦ Parte (mobila) care formeaza baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn care se rastoarna mamaliga se toaca zarzavaturile etc.; carpator. 2. (Fam.) SHezut dos. 3. Partea de jos inchisa a unei cavitatzi naturale; limita de jos. ◊ Expr. A se da la fund = a se lasa in adancul apei a se scufunda; a disparea din viatza publica a se retrage; a se ascunde pentru a scapa de urmarire. ♦ Partea cea mai departata (considerata in linie orizontala) a unui loc. ◊ Expr. Fundul fundului = punct foarte indepartat; locul cel mai adanc; extremitate pe orizontala sau pe verticala. ♦ (Cu determinari indicand o regiune) Punct foarte departat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confectzionate care se opune deschizaturii. ◊ Sac fara fund = a) om lacom nesatzios; b) loc unde se gaseshte intotdeauna ceva unde nu se epuizeaza ceea ce se gaseshte acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperamant de cap. Din lat. fundus.

FUND² funduri s. n. (Urmat adesea de determinari in genitiv sau introduse prin prep. «de») 1. Partea de jos a unui vas formind baza lui. Floarea Voiculesei ishi apleca privirile spre fundul intunecat al canii. MIHALE O. 204. Minca privind in fundul farfuriei. SAHIA N. 57. Iindata se pomeni cu cei doi arapi negri k fundul ceaunului. ISPIRESCU L. 107. De la munte pin’ la mare parcas funduri de caldare (Mushuroaiele). TEODORESCU P. P. 235. ♦ Cantitate ramasa pe fundul unui vas. Izu Protopopescu grabeshte sa termine un fund de sticla. C. PETRESCU A. 452. ♦ Parte (mobila) care formeaza baza sau capacul unui butoi sau al altui recipient. Setila dind fundurile afara la cite o bute... tzio sugea dintro singura sorbitura. CREANGA O. A. 256. ♦ Taler de lemn care se rastoarna mamaliga se toaca zarzavatul etc.; cirpator. Indata mamuca raspunse fata lepaind prin batatura shi zmuncind cofa goala de pe fundul ei. SADOVEANU B. 22. Aburi se ridica molatici in tavan de pe mamaliga ce asuda pe fund. VLAHUTZA O. A. 97. Mamaliga sa rastoarna ori pe fund ori pe masa. SHEZ. V 5. 2. Partea de jos inchisa a unei cavitatzi naturale; limita de jos. Apele sendeasan ropot Tulburate preste prunduri Neguri tresarind senaltza Din prapastii fara funduri. IOSIF P. 74. Luind sulitza intzepa fundul fintinei de mai multe ori. ISPIRESCU L. 318. Marea cai mare shi inca are fund dar inima omului. ALECSANDRI T. I 382. Caimac gugoashe alivenci iaurt serailii... sh.c.l. se ingropau in stomahul lui k intrun abis fara fund. NEGRUZZI S. I. 286. ◊ Fig. In fundul privirilor lui un foc intunecos ardea. SADOVEANU O. I 129. Ochii i sau dus in fundul capului picioarele abia il mai tzineau. C. PETRESCU S. 157. E greu... cind ai voi sa graieshti cuiva o vorba caretzi vine din fundul inimii shi nu potzi. SLAVICI O. I 151. Itzi trimet o salutare calduroasa din fundul sufletului. CARAGIALE O. VII 267. ◊ Expr. A se da la fund = a) a se lasa in adincul apei a se cufunda; b) fig. a disparea din viatza publica a nu mai fi vazut in lume a se retrage; a se ascunde pentru a scapa de sub urmarire. ♦ Adincime. Era aci vorba de tone de carbuni tone de fonta de gilgiitul uleios al tzitzeiului de harta fundurilor neexplorate inca ale pamintului. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 156 4/1. ♦ Partea cea mai departata (considerata in linie orizontala) a unui loc. Camera lui era cea mai din fund. C. PETRESCU C. V. 42. Ioana dadea de mincare purcelului mai in fundul ograzii. REBREANU R. I. 147. La o masa din fund se facuse socoteala rudelor lui Nicola Marulis. BART E. 35. ◊ Fig. Minaretele a douatrei geamii shi turla unei biserici se desprindeau in conture puternice de pe sidefatele funduri ale serei. MACEDONSKI O. III 65. ◊ Expr. Fundulfundului = punct foarte departat extremitate. Cunosc calea codrului Pinan fundulfundului. ALECSANDRI P. P. 207. ♦ (Cu determinari indicind o regiune) Punct foarte departat de centrul politic sau cultural. Un fund de tzara. ▭ Ne aflam shi citziva... prieteni buni din timpurile copilariei petrecute in aceeashi mahala intrun orash din fundul Moldovei. BART S. M. 12. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. Malca... se suie deasupra saltelelor in fundul carutzei. CREANGA P. 117. 3. Partea unui obiect confectzionat care se opune deschizaturii. Fundul buzunarului. Fundul sacului. ▭ Macar cinci lei dear gasi intrun fund de buzunar. C. PETRESCU C. V. 117. ◊ Expr. Sac fara fund = om lacom nesatzios. ♦ Partea de deasupra a unui acoperamint de cap. Purta o caciula... cu fundul turtit. SADOVEANU O. III 543. Cunoshtea padurea Cotoshmanei cum ishi cunoshtea fundul caciulii. GALACTION O. I 267. 4. (Regional rar) Pielea cea mai groasa de pe spinarea unui animal. Dar cei drept [ciubotele] faceau paralele acele; caci pusese piele buna de fund. CREANGA A. 103.

FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas care constituie baza lui. ~ul caldarii. 2) Fiecare din cele doua partzi laterale ale unui butoi. 3) Scandura mica de diferite forme intrebuintzata la bucatarie (pentru a taia ceva a rasturna mamaliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsala a corpului care se shade; dos; shezut. 5) Partea de jos a unei cavitatzi naturale. ~ul marii. 6) Partea din spate a unui spatziu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusa deschizaturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

fund n. 1. partea cea mai de jos: fundul marii; fig. fundul inimei; 2. partea cea mai departata: fundul gradinei; 3. partea opusa deschiderii sau intrarii: fundul unui dulap; 4. ceeace ramane la fund: fundul paharului fundul sacului. [Lat. FUNDUS].

1) fund n. pl. urĭ (lat. fŭndus alb. funt it. fondo sard. fundu fr. fond[s] pv. fons sp. hondo pg. fundo. V. fond latifundiŭ). Partea cea maĭ de jos a unuĭ lucru cav: fundu unuĭ pahar sac putz riŭ; uneĭ marĭ vaĭ. Fig. Fundu inimiĭ adincu inimiĭ. Partea cea maĭ departata de intrare saŭ de punctu principal: fundu uneĭ pivnitze uneĭ gradinĭ a muta un functzionar in fundu tzariĭ. Bucata de lemn lata shi groasa de taĭat carne de pus mamaliga sh. a. A da de fund a ajunge la fund. A face economie de la fundu saculuĭ cind nu tzĭaŭ maĭ ramas de cit putzinĭ banĭ. Sac (saŭ butoĭ) fara fund om care nu se maĭ satura.

fund s. n. pl. fúnduri

fund (partea de jos sau dinapoi indepartata a unui obiect obiect de bucatarie) s. n. pl. fúnduri

FUND s. v. tur.

FUND s. 1. dos. (Intoarce vasul cu ~ul in sus.) 2. v. tocator. 3. (pop.) carpator (reg.) masa (Transilv. shi Maram.) tabla. (~ de mamaliga.) 4. v. codarla. 5. dos spate. (In ~ul curtzii.) 6. v. adanc. 7. adanc adancime afund profunzime strafund. (Din ~ul lacului.) 8. v. shezut.

FUND s. 1. dos. (Intoarce vasul cu ~ in sus.) 2. tocator (pop.) cirpator (reg.) tocanitor. (~ de carne de ceapa.) 3. (pop.) cirpator (reg.) masa (Transilv. shi Maram.) tabla. (~ de mamaliga.) 4. codirla (pop.) infundatoare scarila targa (reg.) scariga (Mold. shi Bucov.) chelna (Transilv. shi Ban.) shiregla (Olt. shi Munt.) shushlete. (~ la car la carutza ori la sanie.) 5. dos spate. (In ~ curtzii.) 6. adinc adincime afund maruntaie (pl.) profunzime strafund (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ pamintului.) 7. adinc adincime afund profunzime strafund. (Din ~ lacului.) 8. (ANAT.) dos popou shezut (rar) posterior (pop.) cur (fam.) popsi (eufemistic) pardon.

fund s. v. TUR.

Fund ≠ gura

fund (duri) s. n. 1. Parte de jos a unui obiect. 2. Parte de jos shi interior al unei concavitatzi adincime. 3. Departare parte mai indepartata a unei perspective. 4. Taler de lemn cirpator. Mr. megl. istr. fund. Lat. fŭndus (Pushcariu 672; CandreaDens. 679; REW 3585; DAR) cf. alb. funt (Meyer 111; Philippide II 643) it. fondo prov. fons fr. fond sp. hondo port. fundo. Este dublet de la fond s. n. (fund mai ales in acceptziile sale abstracte) din fr. fond care unii autori din trecut (SHincai sec. XVIII) lau folosit shi cu forma fund. Der. afund adv. (inspre fund; in profunzime adinc; perfect; adj. profund adinc) mr. afundu cu a caracteristic formatziilor adv. (CandreaDens. 680; DAR); afund s. n. (adincime profunzime); afunda vb. (a adinci) format pe baza adv. (dupa Pushcariu 36 shi CandreaDens. 681 de la un lat. *affŭndāre cf. it. affondare v. fr. afonder sp. ahondar port. afundar; REW are dreptate cind considera cuvintul drept der. intern dar se indoieshte nejustificat cu privire la autenticitatea celorlaltzi termeni rom.); infunda vb. (a pune fund la o putina; a inchide a astupa; a intzesa a indesa; a adinci; a umple cu (de); a inchide a izola; a ingropa; a (se) adinci a (se) astupa; a se duce la fund; a pune intro situatzie grea a incoltzi; a zapaci a nauci; refl. shi cu pron. dativ a se da invins a se lasa pagubash) cu pref. in cf. lat. infŭndāre; infundat adj. (astupat; imbuteliat; sufocat inecat; plin intzesat; grasutz dolofan; inchis astupat; cufundat adincit); infundator adj. (atacator); (in)fundatoare s. f. (parte din spate a carului); (in)fundatura s. f. (strada ulitza care se infunda; coltz ungher; ascunzatoare; impas); desfunda vb. (a scoate fundul la o putina; a destupa a scoate dopul; a deschide a desface; a strica ploaia un drum); fundac adj. (grasutz dolofan; s. n. nume dat mai multor pasari migratoare care se cufunda in apa: Podiceps cristatus; Podiceps negricollis; Colymbus septentrionalis); fundac s. n. (Trans. ashternut de paie pus la baza unei capitze sau a unui stog; vesta de piele; (in)fundatura); fundar s. m. (pasare migratoare Colymbus septentrionalis); fundar s. n. (pinza de sac); fundei s. n. (fundac ashternut de paie; parte care ramine dintrun material; parte initziala a intestinului gros); fundoaie s. f. (temelia casei; temelia pietrei de moara; cotitura meandra); fundoare s. f. (Trans. firida ocnitza); fundurei s. n. (brinza facuta din ce ramine de la zerul laptelui) numit astfel datorita acestor resturi sau funduri de lapte; fundurie s. f. (culcush pat; baza de stog). Cf. cufunda. Der. neol. funda vb. din fr. fonder cu influentza lui fund; nefundat adj. (neintemeiat); fundatzi(un)e s. f. (fundament baza temelie); fundator s. m. (fondator); fundal (var. fondal) s. n. (decor care acopera fundul unei scene de teatru sau fond al unui tablou reprezentind perspectiva); fundament s. n. (baza temelie) din lat. fundamentum (sec. XVIII); fundamental adj. (esentzial).

fund fúnduri s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasa de pe spinarea unui animal. 2. (inv.) teren pamant.

fund funduri s. n. 1. Groapa adancime. 2. Plansheta de lemn care se pun oalele ce se iau de pe foc. ♦ (top.) La Fundoaia mlashtini situate in Muntzii Lapushului la o altitudine de 970 1.050 m pe Valea Sasului (Timur 2007: 34). Lat. fundus „fund temelie” (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

FUNDUMOLDOVEI com. in jud. Suceava pe raul Moldova; 4.419 loc. (1995). Expl. de pirite cuprifere shi statzie de preparare. Biserica de lemn Sf. Nicolae (1800) in satul Colacu.

LACUL FARA FUND lac antropologic heliotermic situat in perimetrul orashului Ocna Sibiului format in cadrul unei saline parasite in 1775. Supr.: 1.665 m²; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafatza este de 96 g/l iar la 6 m adancime de 318 g/l. Pe timpul verii temp. apei la suprafatza este de 245°C la 25 m adancime 314°C iar la sub 3 m adancime scade 1214°C devenind constanta catre fundul lacului. Declarat rezervatzie naturala hidrogeologica.

fund funduri s. n. 1. fese. 2. (cart.) cartea sau cartzile de dedesubt dintrun pachet de cartzi care au fost amestecate.

a bea paharul pana la fund expr. a indura un necaz / o durere pana la capat.

a da de fundul pungii expr. a nu mai avea bani

a da de fundul sacului expr. a termina resursele.

a io da (cuiva) din fundul triajului expr. (adol.) a lovi (pe cineva) cu toata puterea.

a ramane cu traistan batz / cu fundul gol expr. a saraci a scapata.

a rupe fundul (cuiva) expr. a sodomiza.

a se da la fund expr. 1. a se retrage din viatza sociala. 2. (intl.) a se ascunde pentru a scapa de urmarire. 3. (glum.) a fi homosexual.

a se duce k toporul la fund expr. a se scufunda.

a se scula cu fundul in sus expr. a fi morocanos / indispus / artzagos (in primele ore ale diminetzii).

a sta cu deshtun cur / in fund / in gura expr. (vulg.) v. a sta cu bratzele incrucishate.

a sta cu fundul in doua / shapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu shti ce vrea.

ai intra betzele in cur / in fund expr. (vulg. d. femei) a fi foarte slaba a avea picioare subtziri.

al manca in cur / in fund expr. (vulg.) 1. a fi indisciplinat. 2. a avea o stare de neastampar a fi agitat. 3. a fi imprudent expunanduse unor riscuri inutile (de a fi mustrat molestat batut etc.).

cu fundun sus expr. 1. (d. lucruri) ravashit in dezordine. 2. (d. oameni) morocanos; manios.

cu manan fund / in buzunar expr. fara (a aduce) nimic.

matreatza in fund expr. (vulg.) individ care vrea sa para mai versat decat este in realitate.

mutatzi curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) date mai incolo! pleaca de aici!

sac fara fund expr. 1. om lacom. 2. om care shtie shi povesteshte multe glume / anecdote.