13 definiții pentru cârpător
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Explicative DEX
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup~, crupătoriu, curpatoi, curpator, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 (Îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărpător sn vz cârpător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRPĂTÓR s. n. v. cîrpător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRPĂTÓR, cîrpătoare, s. n. (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpătór (PANN, P. V. I 53) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărpătór, V. cîrpător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare, îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămăliga[1]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de băgat pînea’n cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot. corectată
- În original, incorect tipărit: mămaliga. Vezi definiția cuv. mămăligă — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cârpătór (pop.) s. n., pl. cârpătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârpătór s. n., pl. cârpătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârpător, -toare.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Relaționale
CÂRPĂTÓR s. v. fund, tocător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrpător s v. FUND. TOCĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cârpător, cârpătoaresubstantiv neutru
- 1. Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
- 1.1. Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. DLRLC
-
-
- 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pâinea din cuptor. DLRLC
- Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. DLRLC
-
etimologie:
- coopertorium DEX '09 DEX '98