10 definiții pentru savantlâc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAVANTLẤC, (2) savantlâcuri, s. n. 1. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. – Savant + suf. -lâc.
savantlâc sn [At: N. REV. R. I, nr 4, 165 / Pl: ~uri / E: savant + -lâc] 1 (Fam; adesea irn) Erudiție (1). 2 (Fam; adesea ironic) Element savant (4). 3 (Pex) Pedanterie. 4 (Rar) Preocupare științifică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAVANTLẤC, savantlâcuri, s. n. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. – Savant + suf. -lâc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAVANTLÂC ~uri n. depr. 1) Demonstrație de erudiție; pedanterie. 2) mai ales la pl. Teză științifică pretențioasă. [Sil. -van-tlâc] /savant + suf. ~lâc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SAVANTLÎ́C, savantlîcuri, s. n. (Familiar) Erudiție; (cu sens depreciativ) paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. ♦ Preocupare științifică. Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!savantlấc (fam.) (-van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlấcuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
savantlâc s. n. (sil. mf. -vant-), (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SAVANTLÂC s. v. erudiție, pedanterie, pedantism, prețiozitate, știință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
savantlîc s. v. ERUDIȚIE. PEDANTERIE. PEDANTISM. PREȚIOZITATE. ȘTIINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
savantlâc, savantlâcuri s. n. 1. erudiție 2. (peior.) pedanterie, prețiozitate
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sa-van-tlâc, sa-vant-lâc
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
savantlâc, savantlâcurisubstantiv neutru
-
- 1.1. Pedanterie, pedantism, prețiozitate. DEX '09 DLRLCsinonime: pedanterie pedantism prețiozitate
- Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. DLRLC
-
-
- 2. Preocupare științifică. DEX '09 DLRLC
- Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115. DLRLC
-
etimologie:
- Savant + sufix -lâc. DEX '98 DEX '09