PREȚIOZITÁTE, (2) prețiozități, s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi prețios (2), căutat, afectat; afectare. 2. (La pl.) Vorbe, atitudini prețioase. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité.

prețiozitate sf [At: MACEDONSKI, O. II, 278 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: fr préciosité] 1 Lipsă de naturalețe și de simplitate Si: (nob) prețiosism (1). 2-3 (Pex) (Comportare sau) exprimare afectată Si: (nob) prețiosism (2-3).

PREȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi prețios (2), căutat, afectat; afectare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité.

PREȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi prețios (3); afectare. Folosirea arhaismelor fără necesitatea de a reda culoarea locală sau fără a evoca o situație din trecut trădează în cel mai bun caz prețiozitatea autorului. GRAUR, F. L. 111. Prețiozitate de gesturi. MACEDONSKI, O. II 278.

PREȚIOZITÁTE s.f. 1. Stil căutat, artificial, afectat; cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante; afectare, înfumurare. 2. Tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII. [Cf. fr. préciosité].

PREȚIOZITÁTE s. f. faptul de a fi prețios (2); afectare. (< fr. préciosité, fr. préhumain)

PREȚIOZITÁTE f. 1) Caracter prețios. 2) Lipsă de simplitate și de naturalețe (mai ales în vorbire). /<fr. préciosité

*prețiozitáte f. (fr. préciosité). Vorbă saŭ manieră afectată: prețiozitatea stiluluĭ romanțuluĭ „Astrea” (a luĭ Honoré d’Urfé, 1624), prețiozitatea luĭ Voiture.

prețiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. prețiozitắții; (vorbe, atitudini) pl. prețiozitắți

prețiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. prețiozității; (vorbe, atitudini) pl. prețiozități

PREȚIOZITÁTE s. 1. afectare. 2. v. sentențiozitate. 3. v. pedanterie.

PREȚIOZITATE s. 1. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, retorism. (Un stil plin de ~.) 2. sentențiozitate. (~ limbajului cuiva.) 3. pedanterie, pedantism, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (E de o ~ agasantă.)