opțiuni
  • info

13 definiții pentru pedantism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din fr. pédantisme.

PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din fr. pédantisme.

pedantism sn [At: HELIADE, GR. ROM. XVI / Pl: (rar) ~e / E: fr pédantisme] 1-3 Pedanterie (1-3).

PEDANTÍSM s. n. 1. Paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; pedanterie. Singurul lucru ce mă îngrijește este influența fatală bunului gust, ce poate să aibă pedantismul unui prost asupra unei generații întregi. ALECSANDRI, S. 12. Veacul al XVI, zis al Renașterii, nu-i alta decît reacția lumii în limbi, științi și credinți și răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, O. 56. ♦ (În legătură cu stilul) Exprimare în termeni pretențioși, lipsită de conținut, manifestare afectată prin cuvinte răsunătoare sau neobișnuite. Pedantismul are multe ramuri, dar nici unul nu-i mai aprig ca pedantismul cuvintelor. RUSSO, O. 56. 2. Gravitate în chestiuni de mică importanță, manie a ordinii exagerate. – Pl.: (neobișnuit) pedantismuri (RUSSO, S. 67).

PEDANTÍSM s.n. 1. Paradă de erudiție; meticulozitate; pedanterie. ♦ Exprimare în termeni pretențioși, fără conținut. 2. Gravitate în chestiuni de mică importanță. [< fr. pédantisme].

PEDANTÍSM s. n. pedanterie. (< fr. pédantisme)

PEDANTÍSM n. 1) Caracter pedant. 2) Atitudine a celui pedant. /<fr. pédantisme

pedantism n. ton, caracter, apucături de pedant.

*pedantízm n. (d. pedant; fr. pédantisme). Pedanterie, caracteru pedantuluĭ. Procedură de pedant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pedantísm s. n.

pedantísm s. n.

pedantism.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PEDANTÍSM s. v. pedanterie.

PEDANTISM s. pedanterie, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (Este de-un ~ agasant.)

Intrare: pedantism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedantism
  • pedantismul
  • pedantismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pedantism
  • pedantismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pedantismsubstantiv neutru

  • 1. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: meticulozitate pedanterie prețiozitate
    • format_quote Singurul lucru ce mă îngrijește este influența fatală bunului gust, ce poate să aibă pedantismul unui prost asupra unei generații întregi. ALECSANDRI, S. 12. DLRLC
    • format_quote Veacul al XVI, zis al Renașterii, nu-i alta decît reacția lumii în limbi, științi și credinți și răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, O. 56. DLRLC
    • 1.1. (În legătură cu stilul) Exprimare în termeni pretențioși, lipsită de conținut, manifestare afectată prin cuvinte răsunătoare sau neobișnuite. DLRLC DN
      • format_quote Pedantismul are multe ramuri, dar nici unul nu-i mai aprig ca pedantismul cuvintelor. RUSSO, O. 56. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Plural: pedantismuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.