pedanterie sf [At: HELIADE, GR. ROM. XVI / Pl: ~ii / E: fr pédanterie] 1 Paradă de erudiție și competență caracteristică pedantului Si: pedantism (1), (fam) pedantlâc (1). 2 Meticulozitate excesivă și formală Si: pedantism (2), (fam) pedantlâc (2). 3 Exagerare până la manie în lucruri de mică importanță Si: pedantism (3), (fam) pedantlâc (3).

PEDANTERÍE s. f. Pedantism. Nu trebuie confundată competența cu pedanteria și excesul de erudiție. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.

PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie].

PEDANTERÍE s. f. 1. paradă de erudiție; meticulozitate exagerată; pedantism. ◊ exprimare în termeni pretențioși. 2. gravitate în chestiuni de mică importanță. (< fr. pédanterie)

PEDANTERÍE ~i f. v. PEDANTISM. [G.-D. pedanteriei] /<fr. pédanterie

*pedanteríe f. (fr. pédanterie, it. pedanteria). Pedantizm, aeru saŭ caracteru pedantuluĭ, purtare de pedant. Treabă de pedant: ce’nseamnă pedanteria asta?

pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile

pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile

pedanterie, -riei gen. a.

PEDANTERÍE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlâc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)

PEDANTERIE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)