meticulozitate sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tăți / E: fr méticulosité] 1-2 Atenție (exagerată) pentru toate amănuntele Si: minuțiozitate, (liv) minuție (2-3), pedanterie.

METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate, scrupul în muncă. V. pedanterie. Așeză cu meticulozitatea lui de miop pîlnia pe suportul de nichel. C. PETRESCU, C. V. 345. Îl întîmpină Gavrilaș, pufnind rar dintr-o țigară răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. REBREANU, R. I 25.

METICULOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. [Cf. fr. méticulosité].

METICULOZITÁTE s. f. însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. (< fr. méticulosité)

METICULOZITÁTE f. Caracter meticulos; străduință deosebită; migală. /<fr. méticulosité

meticulozitate f. 1. caracterul celui meticulos; 2. minuție scrupuloasă.

*meticulozitáte f. (d. meticulos). Caracteru de a fi meticulos.

meticulos, ~oasă [At: LM / Pl: ~oși, ~oase / E: fr méticuleux] 1-2 a (D. oameni) Preocupat (în mod exagerat) de amănunte Si: minuțios (1-2), pedant. 3 a (D. oameni) Care lucrează cu foarte multă atenție Si: minuțios (2), pedant. 4-5 a, av (D. însușiri și deprinderi ale oamenilor) (Într-un mod) care denotă atenție, grijă pentru amănunte. 6 a (D. realizăriale oamenilor) Făcut cu grijă deosebită pentru toate amănuntele Si: minuțios (3), scrupulos. 7 av Cu de-amănuntul Si: amănunțit.

meticulozitáte s. f., g.-d. art. meticulozitắții

meticulozitáte s. f., g.-d. art. meticulozității

meticulozitate, -tăți.

METICULOZITÁTE s. 1. v. conștiinciozitate. 2. v. migală. 3. v. pedanterie.

METICULOZITATE s. 1. acribie, conștiinciozitate, exigență, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. și peior.) tipicărie. (~ in îndeplinirea datoriei.) 2. atenție, grijă, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă ~.) 3. pedanterie, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)