migală sf [At: POLIZU / Pl: (nob) ~găli / E: pvb migăli] 1 Atenție, minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci Si: migăleală (2), (reg) migoroșeală (1), milcoșeală (1). 2 Muncă sau lucru a cărei realizare presupune multă răbdare și meticulozitate Si: migăleală (3), (reg) migoroșeală (2), milcoșeală (2).

MIGÁLĂ s. f. Muncă făcută cu multă răbdare și minuțiozitate; migăleală. După lungă și trudnică migală, m-am oprit la forma următoare. GALACTION, O. I 17. Migala, modelarea lentă și continuă... cere liniște. ANGHEL, PR. 68. Viața, pe care o urzește ș-o fixează cu atîta migală pe paginile lui, va vibra de emoțiile, de bucuriile, de suferințele lui și ale noastre. VLAHUȚĂ, O. A. II 216.

MIGÁLĂ s. f. păianjen veninos din regiunile tropicale ale Americii. (< fr., gr. mygale)

MIGÁLĂ f. Muncă făcută cu meticulozitate. /v. a migăli

migală f. minuțiozitate extremă.

migálă f., pl. inuz. e (d. migălesc, dar cp. și cu pg. migalha, fărmătură). Migăleală, muncă saŭ lucru migălos: ce migală s’alegĭ grăunțele de mac de cele de nisip!

migálă s. f., g.-d. art. migálei

migálă s. f., g.-d. art. migálei

MIGÁLĂ s. atenție, grijă, meticulozitate, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă migală.)

MIGALĂ s. atenție, grijă, meticulozitate, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă ~.)