20 de definiții pentru erudiție
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERUDÍȚIE, erudiții, s. f. Cunoaștere temeinică a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudițiúne s. f.] – Din fr. érudition, lat. eruditio.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erudiție sf [At: HELIADE, O. II, 408 / V: (înv) ~iciune, ~ițiune / E: fr érudition, lat eruditio, -onis] 1 Cunoaștere aprofundată a uneia sau a mai multor științe. 2 Cultură vastă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDÍȚIE, erudiții, s. f. Cunoaștere temeinică a uneia sau mai multor științe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudițiúne s. f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ERUDÍȚIE s. f. Cunoaștere temeinică a faptelor sau datelor unei (sau ale mai multor) științe; cultură vastă. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. – Variantă: (învechit) erudițiúne (pronunțat -ți-u-) (CARAGIALE, O. VII 157) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDÍȚIE s.f. Cunoaștere aprofundată a uneia sau a mai multor științe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [Gen. -iei, var. erudițiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDÍȚIE s. f. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ERUDÍȚIE f. Cunoaștere profundă și temeinică a uneia și a mai multor științe; cultură vastă și temeinică.[G.-D. erudiției] /<fr. érudition, lat. eruditio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ERUDIȚIÚNE s. f. v. erudiție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDIȚIÚNE s. f. v. erudiție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDIȚIÚNE s. f. v. erudiție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erudiciune sf vz erudiție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erudițiune sf vz erudiție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERUDIȚIÚNE s.f. v. erudiție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erudiți(un)e f. cunoștința aprofundată a literaturei, a limbilor, a istoriei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*erudițiúne f. (lat. eruditio). Știință, învățătură adîncă. – Și -íție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
erudíție (-ți-e) s. f., art. erudíția (-ți-a), g.-d. erudíții, art. erudíției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erudíție s. f. (sil. -ți-e), art. erudíția (sil. -ți-a), g.-d. erudíții, art. erudíției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
erudiție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ERUDÍȚIE s. știință, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ERUDIȚIE s. știință, (fam., adesea ir.) savantlîc. (E uimit de ~ lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Erudiție ≠ ignoranță
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ERUDIȚIE. Subst. Erudiție, cunoaștere, știință, știință de carte, învățătură, informație, cunoștință, cultură, pregătire, instrucție, carte (fig.); omnisciență (rar). Pedanterie, savantlîc (depr.). Erudit, cunoscător, învățat, om de știință, cărturar, savant; filozof (pop.), enciclopedist (rar). Șoarece de bibliotecă (fig.). Adj. Erudit, învățat, știut, știutor, doct (adesea ir.), tobă de carte, enciclopedist (rar), savant, cult, cultivat, luminat (fig.), instruit, citit, documentat, informat, pregătit, priceput, competent, versat, atotștiutor, atotvăzător, omniscient (rar). Vb. A cunoaște, a ști, a avea (a poseda) informații, a fi tobă (burduf) de carte, a vorbi ca din carte, a fi cunoscător, a fi expert. A se cultiva, a se instrui, a învăța, a se documenta, a studia, a cerceta. A instrui, a învăța, a cultiva, a informa. - V. cunoaștere, educație, filozofie, informație, învățare.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
erudiție, erudițiisubstantiv feminin
- 1. Cunoaștere temeinică a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. DEX '09 DLRLC DN
- Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
-
etimologie:
- eruditio DEX '09 DN
- erudition DEX '09 DEX '98 DN