REVERÉNTZA reverentze s. f. 1. Salut ceremonios care se executa prin inclinarea bustului shi indoirea genunchilor inchinaciune; plecaciune in semn de respect temenea. 2. Respect veneratzie consideratzie stima. ◊ Pronume de reverentza = pronume de politetze. Din fr. révérence lat. reverentia.

reverentza sf [At: TZICHINDEAL F. 12/20 /V: (inv) ~tzie ~rintza (rar) ~ransa / E: lat reverenda fr révérence] 1 (Adesea in constructzie cu verbul „a face”) Mishcare a corpului facuta in semn de salut respectuos shi constand dintro inclinare sau din indoirea genunchilor Si: plecaciune temenea (inv) inchinaciune. 2 (Asr) Stima.

REVERÉNTZA reverentze s. f. 1. Salut ceremonios care se executa prin inclinarea bustului shi indoirea genunchilor; inchinaciune; plecaciune in semn de respect; temenea. 2. Respect veneratzie consideratzie stima. ◊ Pronume de reverentza (sau de politetze) = pronume personal de persoana a 2a shi a 3a intrebuintzat in semn de respect fatza de persoana careia ne adresam sau despre care vorbim. Din fr. révérence lat. reverentia.

REVERÉNTZA reverentze s. f. 1. Inchinaciune plecaciune in semn de respect; temenea. Ea se desprinde de bratzul lui shi face o reverentza pentru care sa chinuit acasa indelung. CAMIL PETRESCU O. I 349. Intrebatul facu o reverentza plina de recunoshtintza. ANGHELIOSIF C. L. 148. Mersi... zise domnul Georges cu o frumoasa reverentza. HOGASH M. N. 39. 2. Respect consideratzie stima. (Atestat in forma invechita reverintza) Acestai omul care arde de dorintza K sa va infatzosheze adinca sa reverintza. NEGRUZZI S. III 96. ◊ Pronume de reverentza (sau de politetze) = pronume personal de pers. 2 shi 3 intrebuintzat in semn de respect fatza de persoana careia ne adresam. Dumneata shi dumneavoastra sint pronume de reverentza. Varianta: (invechit) reveríntza s. f.

REVERÉNTZA s.f. 1. (Rar) Plecaciune salut in semn de respect de veneratzie; temenea. 2. Respect veneratzie stima. ♦ Pronume de reverentza = pronume de politetze. [Cf. lat. reverentia fr. révérence].

REVERÉNTZA s. f. 1. plecaciune salut in semn de respect de veneratzie. 2. respect consideratzie stima. ◊ pronume de ~ = pronume de politetze. (< fr. révérence lat. reverentia)

REVERÉNTZA ~e f. 1) Plecaciune in semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de inalta pretzuire fatza de o persoana; consideratzie; deferentza; respect; stima. ◊ Pronume de ~ pronume de politetze. /<fr. révérence lat. reverentia

reverentza f. 1. veneratziune adanca; 2. mishcarea corpului cand se saluta.

*reveréntza f. pl. e (lat. reverentia fr. révérence). Respect veneratziune inchinacĭune plecacĭune: a face o reverentza adinca.

reverintza sf vz reverentza

REVERÍNTZA s. f. v. reverentza.

reveréntza s. f. g.d. art. reveréntzei; pl. reveréntze

reveréntza s. f. g.d. art. reveréntzei; pl. reveréntze

REVERÉNTZA s. compliment inchinaciune matanie plecaciune ploconeala temenea (reg.) plocon (inv.) plecare (turcism inv.) talam (fam. rar) selamlac. (Ia facut o ~ adanca.)

REVERÉNTZA s. v. apreciere atentzie cinste cinstire consideratzie cuviintza decentza onoare politetze pretzuire respect stima trecere vaza.

REVERENTZA s. compliment inchinaciune matanie plecaciune ploconeala temenea (reg.) plocon (inv.) plecare (turcism inv.) talim (fam. rar) selamlic. (Ia facut o ~ adinca.)

reverentza s. v. APRECIERE. ATENTZIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERATZIE. CUVIINTZA. DECENTZA. ONOARE. POLITETZE. PRETZUIRE. RESPECT. STIMA. TRECERE. VAZA.