optziuni
  • info

12 definitzii pentru temenea

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TEMENEÁ temenele s. f. Salut facut dupa obiceiul musulman printro plecaciune; ploconeala inchinaciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos a fi slugarnic a se ploconi. Din tc. temenna(h).

TEMENEÁ temenele s. f. Salut facut dupa obiceiul musulman printro plecaciune; ploconeala inchinaciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos a fi slugarnic a se ploconi. Din tc. temenna(h).

temenea sf [At: BELDIMAN E. 134/7 / V: (inv) ~na / Pl: ~ele (ivr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut facut dupa obiceiul musulman printro plecaciune cu mana dreapta intai lasata in jos apoi apropiata de buza shi pe urma de frunte Si: inchinaciune ploconeala reverentza (reg) pleoshtire. 2 (Fam; ie) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; ie) A fi slugarnic.

TEMENEÁ temenele s. f. Fel de a saluta dupa obiceiul musulman facind o plecaciune; ploconeala inchinaciune. Iam facut o temenea shiam ieshit in dosul casei. GALACTION O. I 78. Mesrur a trecut inainte poftindul cu multe temenele pe calif in celalalt salon. CARAGIALE O. III 73.

TEMENEÁ ~éle f. Plecaciune adanca facuta in semn de salut (dupa obiceiul musulmanilor). ◊ A face ~ele a manifesta slugarnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna

temen(e)à f. inchinaciune dupa maniera turceasca adica corpul plecat dreapta lasata putzin in jos dusa apoi la buze shi in urma la cap: la Sultan de se ’nchina cu adanca temena POP. [Turc. TEMENNA].

temeneá f. pl. ele (din maĭ vechĭu temená turc. [d. ar.] temenna urare salutare). Inchinacĭune (salutare) dupa obiceĭu musulman (cu capu plecat shi cu mina dreapta lasata’n jos apoĭ dusa la buze shi apoĭ la frunte).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

temeneá s. f. art. temeneáua g.d. art. temenélei; pl. temenéle art. temenélele

temeneá s. f. art. temeneáua g.d. art. temenélei; pl. temenéle

temenea nele.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TEMENEÁ s. v. reverentza.

TEMENEA s. compliment inchinaciune matanie plecaciune ploconeala reverentza (reg.) plocon (inv.) plecare (turcism inv.) talim (fam. rar) selamlic. (Ia facut o ~ adinca.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

temeneá (éle) s. f. Ploconeala reverentza. Var. inv. temena. Mr. timinee megl. timinà. Tc. temenna (SHeineanu II 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς alb. bg. sb. temena. Der. temeni vb. refl. (a face temenele a se ploconi).

Intrare: temenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temenea
  • temeneaua
plural
  • temenele
  • temenelele
genitiv-dativ singular
  • temenele
  • temenelei
plural
  • temenele
  • temenelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

temenea, temenelesubstantiv feminin

  • 1. Salut facut dupa obiceiul musulman printro plecaciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ploconeala reverentza inchinaciune
    • format_quote Iam facut o temenea shiam ieshit in dosul casei. GALACTION O. I 78. DLRLC
    • format_quote Mesrur a trecut inainte poftindul cu multe temenele pe calif in celalalt salon. CARAGIALE O. III 73. DLRLC
    • chat_bubble A face temenele = a fi exagerat de politicos a fi slugarnic a se ploconi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ploconi
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.