temenea sf [At: BELDIMAN E. 134/7 / V: (inv) ~na / Pl: ~ele (ivr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut facut dupa obiceiul musulman printro plecaciune cu mana dreapta intai lasata in jos apoi apropiata de buza shi pe urma de frunte Si: inchinaciune ploconeala reverentza (reg) pleoshtire. 2 (Fam; ie) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; ie) A fi slugarnic.