PLECACIÚNE plecaciuni s. f. Indoire inclinare a corpului in fatza cuiva in semn de respect sau de salut; p. ext. supunere ascultare reverentza respect; modestie. ◊ (In formule de salut) Plecaciune parinte! Pleca + suf. aciune.

plecaciune sf [At: DOSOFTEI PS. 78/7 / Pl: ~ni / E: pleca + aciune] (Inv) 1 Indoire aplecare inclinare a capului shi a trupului in semn de respect de veneratzie de supunere etc. Si: (inv) plecare (3) (reg) plocon. 23 (Pex) (Act manifestare de) supunere. 45 (Manifestare de) respect. 67 (Manifestare de) devotament. 8 (Pex) Modestie. 9 (Bis) Smerenie. 10 (Rar) Lasare in jos a privirii a ochilor. 11 Inclinare. 12 Atractzie.

PLECACIÚNE plecaciuni s. f. Indoire inclinare a trupului in fatza cuiva in semn de respect sau de salut; p. ext. supunere ascultare reverentza respect; modestie. ◊ (In formule de salut) Plecaciune parinte! Pleca + suf. aciune.

PLECACIÚNE plecaciuni s. f. 1. Aplecare; inclinare a corpului in fatza cuiva in semn de respect sau de salut; inchinaciune reverentza. Cind il ocarashti itzi face plecaciune iar cind il lauzi ishi impreuna minile pe piept shi inchide ochii. STANOIU C. I. 84. Raspunse doar cu o inclinare din cap plecaciunii studentului. REBREANU I. 100. Inchininduise cu mare plecaciune iau zis... ISPIRESCU L. 130. ◊ (In formule de salut; familiar astazi mai mult glumetz sau ironic) Salutam pe conu Mirel!... Plecaciune coane Pascule! GALAN Z. R. 6. Ei!... Dumneata eshti frate AbuHasan? manchin cu plecaciune. CARAGIALE O. III 78. Vi le spun aceste... k sa nu va mai ostenitzi a le afla. Ma inchin cu plecaciune! NEGRUZZI S. I 199. 2. (Invechit) Supunere respect ascultare. Cu fiasca plecaciune sarut mina dumitale babaca. KOGALNICEANU S. 1 ◊ (Glumetz) Din somn noaptea ma deshtept SHi cu multa plecaciune rima mindra o ashtept. ALEXANDRESCU M. 250.

PLECACIÚNE ~i f. 1) Aplecare a capului sau a corpului in fatza cuiva (in semn de respect sau de salut); inchinaciune. 2) Atitudine respectuoasa shi umila fatza de cineva; smerenie; ascultare. /a se pleca + suf. ~aciune

plecaciune f. actziunea de a se pleca shi efectul ei: 1. salutare adanca inchinaciune: veniau cu multa plecaciune GR. AL.; 2. formula de salutare: plecaciune!

plecacĭúne f. (d. lat. plĭcátio ónis saŭ d. rom. plecat). Inchinacĭune reverentza salut pin aplecarea corpuluĭ. Plecacĭune! cuvint de salutare intrebuintzat de popor ĭar de intelectualĭ numaĭ in gluma. (Azĭ se zice maĭ mult „salutare” intre intimĭ shi „va salut” fatza de un superior).

plecaciúne s. f. g.d. art. plecaciúnii; pl. plecaciúni

plecaciúne s. f. g.d. art. plecaciúnii; pl. plecaciúni

PLECACIÚNE s. v. reverentza.

PLECACIÚNE s. v. ascultare cumintzenie docilitate supunere.

PLECACIUNE s. compliment inchinaciune matanie ploconeala reverentza temenea (reg.) plocon (inv.) plecare (turcism inv.) talim (fam. rar) selamlic. (Ia facut o ~ adinca.)

plecaciune s. v. ASCULTARE. CUMINTZENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.