PLECACIÚNE plecaciuni s. f. 1. Aplecare; inclinare a corpului in fatza cuiva in semn de respect sau de salut; inchinaciune reverentza. Cind il ocarashti itzi face plecaciune iar cind il lauzi ishi impreuna minile pe piept shi inchide ochii. STANOIU C. I. 84. Raspunse doar cu o inclinare din cap plecaciunii studentului. REBREANU I. 100. Inchininduise cu mare plecaciune iau zis... ISPIRESCU L. 130. ◊ (In formule de salut; familiar astazi mai mult glumetz sau ironic) Salutam pe conu Mirel!... Plecaciune coane Pascule! GALAN Z. R. 6. Ei!... Dumneata eshti frate AbuHasan? manchin cu plecaciune. CARAGIALE O. III 78. Vi le spun aceste... k sa nu va mai ostenitzi a le afla. Ma inchin cu plecaciune! NEGRUZZI S. I 199. 2. (Invechit) Supunere respect ascultare. Cu fiasca plecaciune sarut mina dumitale babaca. KOGALNICEANU S. 1 ◊ (Glumetz) Din somn noaptea ma deshtept SHi cu multa plecaciune rima mindra o ashtept. ALEXANDRESCU M. 250.