REVERÉNTZA reverentze s. f. 1. Inchinaciune plecaciune in semn de respect; temenea. Ea se desprinde de bratzul lui shi face o reverentza pentru care sa chinuit acasa indelung. CAMIL PETRESCU O. I 349. Intrebatul facu o reverentza plina de recunoshtintza. ANGHELIOSIF C. L. 148. Mersi... zise domnul Georges cu o frumoasa reverentza. HOGASH M. N. 39. 2. Respect consideratzie stima. (Atestat in forma invechita reverintza) Acestai omul care arde de dorintza K sa va infatzosheze adinca sa reverintza. NEGRUZZI S. III 96. ◊ Pronume de reverentza (sau de politetze) = pronume personal de pers. 2 shi 3 intrebuintzat in semn de respect fatza de persoana careia ne adresam. Dumneata shi dumneavoastra sint pronume de reverentza. Varianta: (invechit) reveríntza s. f.