RESTAURÁTZIE restauratzii s. f. 1. Restaurare; spec. perioada din istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceza caracterizat prin linii ushor curbate forme rotunjite ornamente gratzioase. [Pr.: stau] Din fr. restauration lat. restauratio.

restauratzie¹ sf [At: F (1872) 58 / V: ~iune (reg) rashtar~ / Pl: ~i / E: ger Restauration mg restauráció] 1 (Inv) Restaurant (1). 2 (Reg) Carciuma. 3 (Reg; if rashtaratzie) Sala de ashteptare.

restauratzie² sf [At: AR (1829) 165²/28 / V: (inv) ~iune (reg) roshtor~ / Pl: ~i / E: fr restauration lat restauratio onis mg restauráció] 13 (Inv) Restaurare (13). 4 Perioada din istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 5 (Pex) Stil in arta acestor state specific restauratziei (5). 6 (Trs; inv) Alegere de deputatzi sau de inaltzi functzionari.

RESTAURÁTZIE restauratzii s. f. 1. Restaurare; spec. perioada din istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceza caracterizat prin linii ushor curbate forme rotunjite ornamente pline de gratzie. [Pr.: stau] Din fr. restauration lat. restauratio.

RESTAURÁTZIE restauratzii s. f. Restaurare.

RESTAURÁTZIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 2. Stil in arta franceza din epoca restauratziei burbonilor (18141830) care mentzine inspiratzia din arta antichitatzii dar care sub influentza romantismului manifesta interes shi pentru stilurile natzionale ale goticului shi Renashterii. ♦ Perioada in istoria literaturii engleze cuprinsa intre 1660 shi 1702 care se manifesta k o reactzie fatza de literatura fantezista sclipitoare a Renashterii elisabetane orientanduse spre clasicism. [Gen. iei. / cf. fr. restauration lat. restauratio].

RESTAURÁTZIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 2. stil in arta franceza din epoca restauratziei Burbonilor (18141830) care mentzine inspiratzia din arta antichitatzii dar care sub influentza romantismului manifesta interes shi pentru stilurile natzionale ale goticului shi Renashterii. ◊ perioada in istoria literaturii engleze intre 1660 shi 1702 care se manifesta k o reactzie fatza de literatura fantezista sclipitoare a Renashterii elisabetane orientanduse spre clasicism. (< fr. restauration lat. restauratio)

restaurátzie s. f. (pol.) (Dupa 1989) Revenirea la putere a neocomunishtilor recomunizare ◊ „«Restauratzia» realizata prin acapararea feroce a puterii shi legitimata prin «alegerile» din 20 mai 1990 a creat conditziile ideale pentru refacerea fatzadei.” R.lit. 21 II 91 p. 4. ◊ „Restauratzia. La vremuri noi eshalonul doi.” R.l. 19 VIII 93 p. 11. ◊ „Un proces de restauratzie criptocomunista sub obladuirea puterii actuale.” R.lit. 4/96 p. 3; v. shi 11/92 p. 3 Calende V 93 p. 10 D. 33/93 p. 3 ◊ „22” 41/93 p. 9; v. shi recomunizare (cf. fr. restauration; DN DEX DN3 alte sensuri)

RESTAURÁTZIE ~i f. 1) v. A RESTAURA. 2) Perioada istorica caracterizata prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. ~a Burbonilor in Frantza. 3) (in sec. XIX) Stil in arta franceza caracterizat prin linii curbate forme rotunjite ornamente pline de gratzie. [Sil. stau] /<fr. restauration lat. restauratio ~onis

Restauratziune f. perioada din istoria Frantzei dela restabilirea Burbonilor shi pana la caderea lor (18141830).

*restauratziúne f. (lat. restaurátio ónis fr. restauration). Restaurare. In istoria Franciiĭ timpu de la restaurarea Bourbonilor pina la a doŭa lor cadere (18141830): supt Restauratziune. SHi átzie (dupa pol. restauracya) shi áre.

restaurátzie (tau tzie) s. f. art. restaurátzia (tzia) g.d. art. restaurátziei; pl. restaurátzii art. restaurátziile (tzii)

restaurátzie s. f. (sil. tzie; mf. sta) art. restaurátzia (sil. tzia) g.d. art. restaurátziei; pl. restaurátzii art. restaurátziile (sil. tzii)

restauratzie

+Restauratzia (perioada istorica) (desp. tau tzia) s. propriu f. art. neart. Restauratzie (desp. tzie) (despre ~) g.d. art. Restauratziei

RESTAURÁTZIE s. restaurare.

RESTAURÁTZIE s. v. local restaurant.

RESTAURATZIE s. 1. restaurare (inv.) restituire. (~ unui monument.) 2. reinstaurare reintronare restaurare (inv.) reinscaunare. (~ unei dinastii.)

restauratzie s. v. LOCAL. RESTAURANT.

RESTAURATZIE s.f. (In gastronomie) Cuvant recent utilizat tot mai frecvent in literatura de specialitate in locul sintagmei alimentatzie publica pentru domeniul de activitate cuprinzand productzia culinara (pregatirea preparatelor culinare de patiserie shi de cofetarie) shi desfacerea acestora precum shi a bauturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comanda in afara localului) activitate desfasurata in cadrul unor unitatzi economice specializate. Din fr. restauration.

RESTAURÁTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Perioada din istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat (ex. restaurarea Bourbonilor in Frantza 18141830 a Stuartzilor in Anglia 16601714). 2. Stil in arta franceza din epoca r. (1); face trecerea intre stilurile Empire shi LudovicFilip mentzinand inspiratzia din arata Antic. dar sub influentza romantismului manifesta shi interesul pentru stilurile natzionale ale goticului shi Renashterii. Sa caracterizat prin linii ushor curbate forme rotunjite ornamente gratzioase. 3. Epoca in istoria literaturii engleze urmand perioadei elisabetane shi promovand clasicismul (J. Dryden S. Butler sh.a.).