RESTAURÁTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Perioada din istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat (ex. restaurarea Bourbonilor in Frantza 18141830 a Stuartzilor in Anglia 16601714). 2. Stil in arta franceza din epoca r. (1); face trecerea intre stilurile Empire shi LudovicFilip mentzinand inspiratzia din arata Antic. dar sub influentza romantismului manifesta shi interesul pentru stilurile natzionale ale goticului shi Renashterii. Sa caracterizat prin linii ushor curbate forme rotunjite ornamente gratzioase. 3. Epoca in istoria literaturii engleze urmand perioadei elisabetane shi promovand clasicismul (J. Dryden S. Butler sh.a.).