restaurátzie s. f. (pol.) (Dupa 1989) Revenirea la putere a neocomunishtilor recomunizare ◊ „«Restauratzia» realizata prin acapararea feroce a puterii shi legitimata prin «alegerile» din 20 mai 1990 a creat conditziile ideale pentru refacerea fatzadei.” R.lit. 21 II 91 p. 4. ◊ „Restauratzia. La vremuri noi eshalonul doi.” R.l. 19 VIII 93 p. 11. ◊ „Un proces de restauratzie criptocomunista sub obladuirea puterii actuale.” R.lit. 4/96 p. 3; v. shi 11/92 p. 3 Calende V 93 p. 10 D. 33/93 p. 3 ◊ „22” 41/93 p. 9; v. shi recomunizare (cf. fr. restauration; DN DEX DN3 alte sensuri)