RESTAURÁTZIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutzii lovituri de stat etc. 2. Stil in arta franceza din epoca restauratziei burbonilor (18141830) care mentzine inspiratzia din arta antichitatzii dar care sub influentza romantismului manifesta interes shi pentru stilurile natzionale ale goticului shi Renashterii. ♦ Perioada in istoria literaturii engleze cuprinsa intre 1660 shi 1702 care se manifesta k o reactzie fatza de literatura fantezista sclipitoare a Renashterii elisabetane orientanduse spre clasicism. [Gen. iei. / cf. fr. restauration lat. restauratio].