restaurare sf [At: ALECSANDRI S. 15 / Pl: ~rari / E: restaura] 1 (D. o cladire un monument de arta etc.) Refacere in forma initziala Si: restauratzie² (1). 2 Instaurare din nou a unui suveran a unei dinastii etc. Si: restauratzie² (2) reintronare. 3 Restabilire a fortzelor Si: regenerare restauratzie² (3).

RESTAURÁRE restaurari s. f. Actziunea de a (se) restaura shi rezultatul ei. 1. Reparare refacere a unei opere de arta. Nu ma cred indestul de autorizat a face parte din comisia ce ai numit pentru restaurarea bisericii. ALECSANDRI S. 15. 2. Reintronare a unui suveran sau a unei dinastii care fusese detronata; readucere reinstaurare a unei forme de guvernamint care fusese inlaturata. A legat astfel numele lui de o restaurare de domn. ALECSANDRI S. 169.

RESTAURÁRE s.f. Actziunea de a restaura shi rezultatul ei; restauratzie. [< restaura].

restaurare f. 1. reparatziune: restaurarea unei manastiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuartzilor.

*restauráre f. pl. arĭ. Restauratziune actziunea de a restaura (de a restabili de a repara): restaurarea unuĭ monument. Fig. Restabilire: restaurarea disciplineĭ a literaturiĭ a unuĭ guvern a uneĭ dinastiĭ cazute (cum a fost cu Staurtziĭ shi Bourboniĭ) a sanatatziĭ.

*restauratziúne f. (lat. restaurátio ónis fr. restauration). Restaurare. In istoria Franciiĭ timpu de la restaurarea Bourbonilor pina la a doŭa lor cadere (18141830): supt Restauratziune. SHi átzie (dupa pol. restauracya) shi áre.

restauráre (tau) s. f. g.d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restauráre s. f. (sil. mf. sta) g.d. art. restaurarii; pl. restaurari

RESTAURÁRE s. 1. refacere (inv. shi reg.) meremetiseala meremetisire preinnoire. (~ unei cetatzi.) 2. restauratzie (inv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare reintronare restauratzie (inv.) reinscaunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURARE s. 1. refacere (inv. shi reg.) meremetiseala meremetisire preinnoire. (~ unei cetatzi.) 2. restauratzie (inv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare reintronare restauratzie (inv.) reinscaunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURÁRE (< restaura) s. f. Ansamblu de proceduri shtiintzifice bazate pe documentare shi cercetare prealabila prin care se urmareshte restituirea unui aspect cat mai apropiat de original al unei constructzii opere de arta de arheologie de etnografie etc. cat shi stoparea proceselor distructive shi a degradarilor suferite prin folosirea unei metodologii adecvate shi a unor materiale proprii fiecarui domeniu.