reconstitui vt [At: HASDEU I. V. 229 / V: (inv) ~ua / Pzi: reconstitui / S shi: sa reconstituiesc / E: fr reconstituer] 1 A reface un intreg Si: a recompune a intregi. 2 A reface in forma originara un edificiu o opera de arta etc. pe baza de fragmente sau de documente. 3 (Fig) A readuce in conshtiintza fapte evenimente etc. trecute. 4 (Fig) A reface din memorie. 5 A zugravi prin cuvinte imaginea unui lucru. 6 (Lin) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintro limba pe baza comparatziei dintre formele existente in limbile inrudite Si: a reconstrui (4). 7 (Jur) A stabili la fatza locului imprejurarile in care sa petrecut o infractziune.

RECONSTITUÍ reconstítui vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou a reface un intreg (din partzile in care a fost desfacut); a recompune a reintregi. Ne cautam oamenii shi din mers ne reconstituim unitatzile. CAMIL PETRESCU U. N. 392. ◊ Refl. pas. Cu greutate sau putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme oribil sfishiate. BART S. M. 75. ♦ A reface din memorie; a readuce in memorie a evoca. Matei reconstituia in fraze scurte mormaite shi destul de intzelese o intimplare dramatica de pe drumurile de munte. SADOVEANU O. VIII 73. Incepusem sa caut... sami reconstitui intrebatoarea fiintza sufleteasca a omului care influentzase... intreg destinul vietzii mele. CAMIL PETRESCU U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fatza locului conditziile in care sa petrecut o infractziune. 3. (Tehn.) A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta in marimea reala in desen sau in plan pe baza de fragmente sau de documente.

RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintro limba pe baza legilor de corespondentza fonetica. 2. A restabili un fapt asha cum a fost. ♦ A stabili la fatza locului imprejurarile in care sa petrecut o infractziune. 3. A reface un edificiu o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pron. tui p. i. reconstítui 36 ie. / cf. fr. reconstituer].

RECONSTITUÍ vb. tr. 1. a constitui din nou a recompune. ◊ a reface un edificiu o opera de arta etc. pe baza de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce in conshtiintza fapte evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt asha cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fatza locului imprejurarile in care sa petrecut o infractziune. (< fr. reconstituer)

A RECONSTITUÍ reconstítui tranz. shi fig. (obiecte acte etc.) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de alta data; a reface. ~ un text. ~ in memorie. /<fr. reconstituer

reconstituì v. a constitui din nou.

*reconstituĭ shi ĭésc a í v. tr. (re shi constituĭ dupa fr. reconstituer). Fac cum era in ainte restabilesc vorbind de lucrurĭ: a reconstitui un orash daramat o societate.

reconstituí (a ~) vb. ind. prez. 3 reconstítuie imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 sa reconstítuie

reconstituí vb. constitui

reconstitui (ind. prez. 1 sg. reconstitui 3 sg. shi pl. reconstituie)

RECONSTITUÍ vb. 1. a intregi a recompune a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. v. reconstrui. 3. a evoca. (A ~ intreaga scena intamplata.)

RECONSTITUI vb. 1. a intregi a recompune a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. (LINGV.) a reconstrui a reface. (A ~ o forma lexicala primitiva.) 3. a evoca. (A ~ intreaga scena intimplata.)