7 definiții pentru recompus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
recompune vt [At: ASACHI, E. I, 73/11 / Pzi: recompun / E: re1- + compune] A reconstitui un obiect, structură etc. din elementele în care a fost descompus. corectată
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recompúne vb. compune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
recompune, recompunverb
- 1. A compune din nou; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reconstitui reface întregi
- Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix re- + compune. DEX '09 DN
- recomposer DEX '09 DEX '98 DN