7 definiții pentru recompus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recompune vt [At: ASACHI, E. I, 73/11 / Pzi: recompun / E: re1- + compune] A reconstitui un obiect, structură etc. din elementele în care a fost descompus. corectată

RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].

A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune

*recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recompúne vb. compune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.

Intrare: recompus
recompus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recompus
  • recompusul
  • recompusu‑
  • recompu
  • recompusa
plural
  • recompuși
  • recompușii
  • recompuse
  • recompusele
genitiv-dativ singular
  • recompus
  • recompusului
  • recompuse
  • recompusei
plural
  • recompuși
  • recompușilor
  • recompuse
  • recompuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recompune, recompunverb

  • 1. A compune din nou; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.