7 definitzii pentru recompus

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

recompune vt [At: ASACHI E. I 73/11 / Pzi: recompun / E: re1 + compune] A reconstitui un obiect structura etc. din elementele in care a fost descompus. corectata

RECOMPÚNE recompun vb. III. Tranz. A compune din nou a reface; a reconstitui un lucru din elementele in care a fost descompus. Re1 + compune (dupa fr. recomposer).

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc din nou. [P.i. recompún. / < re + compune dupa fr. recomposer].

A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de alta data; a reface; a reconstitui. /re + a compune

*recompún pús a púne v. tr. (re shi compun dupa fr. recomposer). Compun ĭar.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: recompus
recompus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recompus
  • recompusul
  • recompusu‑
  • recompusa
  • recompusa
plural
  • recompushi
  • recompushii
  • recompuse
  • recompusele
genitiv-dativ singular
  • recompus
  • recompusului
  • recompuse
  • recompusei
plural
  • recompushi
  • recompushilor
  • recompuse
  • recompuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

recompune, recompunverb

  • 1. A compune din nou; a reconstitui un lucru din elementele in care a fost descompus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aprinse becurile de diferite culori k sa recompuna lumina naturala a zilei shi se retrase dupa vitrina de cristal. C. PETRESCU A. 325. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.