7 definitzii pentru recompus
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
recompune vt [At: ASACHI E. I 73/11 / Pzi: recompun / E: re1 + compune] A reconstitui un obiect structura etc. din elementele in care a fost descompus. corectata
RECOMPÚNE recompun vb. III. Tranz. A compune din nou a reface; a reconstitui un lucru din elementele in care a fost descompus. Re1 + compune (dupa fr. recomposer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc din nou. [P.i. recompún. / < re + compune dupa fr. recomposer].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de alta data; a reface; a reconstitui. /re + a compune
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
*recompún pús a púne v. tr. (re shi compun dupa fr. recomposer). Compun ĭar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
recompúne vb. compune
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
recompune, recompunverb
- 1. A compune din nou; a reconstitui un lucru din elementele in care a fost descompus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reconstitui reface intregi
- Aprinse becurile de diferite culori k sa recompuna lumina naturala a zilei shi se retrase dupa vitrina de cristal. C. PETRESCU A. 325. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix re + compune. DEX '09 DN
- recomposer DEX '09 DEX '98 DN