RECONSTITUÍ reconstítui vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou a reface un lucru intreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintro limba pe baza comparatziei dintre formele existente in limbile inrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fatza locului conditziile in care sa petrecut o infractziune. 3. A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta in desen sau in spatziu pe baza de fragmente sau de documente. Din fr. reconstituer.