RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintro limba pe baza legilor de corespondentza fonetica. 2. A restabili un fapt asha cum a fost. ♦ A stabili la fatza locului imprejurarile in care sa petrecut o infractziune. 3. A reface un edificiu o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pron. tui p. i. reconstítui 36 ie. / cf. fr. reconstituer].