RECONSTITUÍ reconstítui vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou a reface un intreg (din partzile in care a fost desfacut); a recompune a reintregi. Ne cautam oamenii shi din mers ne reconstituim unitatzile. CAMIL PETRESCU U. N. 392. ◊ Refl. pas. Cu greutate sau putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme oribil sfishiate. BART S. M. 75. ♦ A reface din memorie; a readuce in memorie a evoca. Matei reconstituia in fraze scurte mormaite shi destul de intzelese o intimplare dramatica de pe drumurile de munte. SADOVEANU O. VIII 73. Incepusem sa caut... sami reconstitui intrebatoarea fiintza sufleteasca a omului care influentzase... intreg destinul vietzii mele. CAMIL PETRESCU U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fatza locului conditziile in care sa petrecut o infractziune. 3. (Tehn.) A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta in marimea reala in desen sau in plan pe baza de fragmente sau de documente.