11 definitzii pentru rashlui
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A smulge a desprinde ashchii partzi din ceva. ♦ A descoji a decortica grauntze semintze etc. 2. Fig. A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. ♦ A risipi a irosi a prapadi. 3. Fig. A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). Et. nec.
RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A smulge a desprinde ashchii partzi din ceva. ♦ A descoji a decortica grauntze semintze etc. 2. Fig. A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. ♦ A risipi a irosi a prapadi. 3. Fig. A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
rashlui [At: (a. 1631) T. PAPAHAGI C. L. / V: ~shui rushei rushii rushui / S shi: resh~ / Pzi: ~esc / E: ns cf rashpalui] 1 vt A desprinde ashchii partzi din ceva cu ajutorul unei unelte. 2 vr (Reg; d. turme) A se imprashtia (la venirea unei furtuni) Si: (reg) a se razlogi. 3 vt (Fig) A lua prin abuz. 4 vt (Fig) Ashi insushi pe nedrept un bun sau o parte din bunul sau din dreptul cuiva. 5 vt A risipi (8). 6 vt A rade de pe suprafatza pamantului o ashezare omeneasca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A rupe a ciunti a desprinde ashchii partzi din ceva. (Refl.) Puind dalta shi lovind cu ciocanul se rashluia cite o bucata mare din piatra. DRAGHICI R. 54. ♦ (Despre grauntze semintze etc.) A descoji a decortica. 2. Fig. (Despre bunuri materiale apartzinind cuiva) A lua (prin abuz de putere sau prin violentza) a rapi a cotropi; a lua cu hapca. Fiind shi el singur in viatza fara nevoi mari shi fara proiecte ambitzioase na rashluit nimic din bunul stapinului. C. PETRESCU A. 79. De cind vechilul monastirii mio rashluit bucatzica mea de razashie deaici din satu Horamu am ramas pe drumuri. ALECSANDRI T. 1535. ♦ A risipi a irosi a prapadi. (Refl. pas.) Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pamintului nostru cum se rashluieshte avutzia publica. I. IONESCU D. 292. 3. (Despre ashezari omeneshti) A rade de pe fatza pamintului a distruge a pustii. Satul din preajma era rashluit pina la fatza pamintului. SADOVEANU O. I 572. Varianta: rishluí (I. IONESCU P. 390) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A RASHLUÍ ~iésc tranz. 1) (lemn piatra etc.) A prelucra prin desprindere de ashchii. 2) (semintze) A curatza de coaja; a decoji; a decortica. 3) pop. (ashezari omeneshti) A shterge de pe fatza pamantului. 4) fig. (bunuri materiale straine) Ashi insushi prin abuz de putere; a rapi; a fura. /<sl. razlotziti sb. razlušiti
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
rashluì v. 1. a taia pe margine; 2. fig. a cotropi: mia rashluit bucatzica mea de razeshie AL. [Slovean REJLIATI a taia].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RISHLUÍ vb.IV v. rashlui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
rashluĭésc shi (vechĭ) rashuĭésc shi rushuĭésc v. tr. (cp. cu ung. reselni a scobi orĭ sirb. vsl. rušiti a dobori nsl. režljati a taĭa). Taĭ o bucata din ceva ĭaŭ fur: a rashlui o bucata dintr’o pinza din nishte fin dintr’un teritoriŭ. Vechĭ shi rushiesc In ziaru Opinia (Ĭashĭ 25 Maĭ 1930 4 6 Em. Manoliu Ĭeshean) zice harashluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
rashluí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rashluiésc imperf. 3 sg. rashluiá; conj. prez. 3 sa rashluiásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
rashluí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rashluiésc imperf. 3 sg. rashluiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. rashluiásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
rashluesc uiasca 3 conj. uii 1 aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RASHLUÍ rasluiésc vb. IV. Tranz. ~ (din rushui cu l expresiv)
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de tavi
- actziuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
rashlui, rashluiescverb
-
- Puind dalta shi lovind cu ciocanul se rashluia cite o bucata mare din piatra. DRAGHICI R. 54. DLRLC
-
- 2. A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fiind shi el singur in viatza fara nevoi mari shi fara proiecte ambitzioase na rashluit nimic din bunul stapinului. C. PETRESCU A. 79. DLRLC
- De cind vechilul monastirii mio rashluit bucatzica mea de razashie deaici din satu Horamu am ramas pe drumuri. ALECSANDRI T. 1535. DLRLC
-
- Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pamintului nostru cum se rashluieshte avutzia publica. I. IONESCU D. 292. DLRLC
-
-
- 3. A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Satul din preajma era rashluit pina la fatza pamintului. SADOVEANU O. I 572. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09