11 definitzii pentru rashlui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A smulge a desprinde ashchii partzi din ceva. ♦ A descoji a decortica grauntze semintze etc. 2. Fig. A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. ♦ A risipi a irosi a prapadi. 3. Fig. A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). Et. nec.

RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A smulge a desprinde ashchii partzi din ceva. ♦ A descoji a decortica grauntze semintze etc. 2. Fig. A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. ♦ A risipi a irosi a prapadi. 3. Fig. A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). Et. nec.

rashlui [At: (a. 1631) T. PAPAHAGI C. L. / V: ~shui rushei rushii rushui / S shi: resh~ / Pzi: ~esc / E: ns cf rashpalui] 1 vt A desprinde ashchii partzi din ceva cu ajutorul unei unelte. 2 vr (Reg; d. turme) A se imprashtia (la venirea unei furtuni) Si: (reg) a se razlogi. 3 vt (Fig) A lua prin abuz. 4 vt (Fig) Ashi insushi pe nedrept un bun sau o parte din bunul sau din dreptul cuiva. 5 vt A risipi (8). 6 vt A rade de pe suprafatza pamantului o ashezare omeneasca.

RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A rupe a ciunti a desprinde ashchii partzi din ceva. (Refl.) Puind dalta shi lovind cu ciocanul se rashluia cite o bucata mare din piatra. DRAGHICI R. 54. ♦ (Despre grauntze semintze etc.) A descoji a decortica. 2. Fig. (Despre bunuri materiale apartzinind cuiva) A lua (prin abuz de putere sau prin violentza) a rapi a cotropi; a lua cu hapca. Fiind shi el singur in viatza fara nevoi mari shi fara proiecte ambitzioase na rashluit nimic din bunul stapinului. C. PETRESCU A. 79. De cind vechilul monastirii mio rashluit bucatzica mea de razashie deaici din satu Horamu am ramas pe drumuri. ALECSANDRI T. 1535. ♦ A risipi a irosi a prapadi. (Refl. pas.) Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pamintului nostru cum se rashluieshte avutzia publica. I. IONESCU D. 292. 3. (Despre ashezari omeneshti) A rade de pe fatza pamintului a distruge a pustii. Satul din preajma era rashluit pina la fatza pamintului. SADOVEANU O. I 572. Varianta: rishluí (I. IONESCU P. 390) vb. IV.

A RASHLUÍ ~iésc tranz. 1) (lemn piatra etc.) A prelucra prin desprindere de ashchii. 2) (semintze) A curatza de coaja; a decoji; a decortica. 3) pop. (ashezari omeneshti) A shterge de pe fatza pamantului. 4) fig. (bunuri materiale straine) Ashi insushi prin abuz de putere; a rapi; a fura. /<sl. razlotziti sb. razlušiti

rashluì v. 1. a taia pe margine; 2. fig. a cotropi: mia rashluit bucatzica mea de razeshie AL. [Slovean REJLIATI a taia].

rashluĭésc shi (vechĭ) rashuĭésc shi rushuĭésc v. tr. (cp. cu ung. reselni a scobi orĭ sirb. vsl. rušiti a dobori nsl. režljati a taĭa). Taĭ o bucata din ceva ĭaŭ fur: a rashlui o bucata dintr’o pinza din nishte fin dintr’un teritoriŭ. Vechĭ shi rushiesc In ziaru Opinia (Ĭashĭ 25 Maĭ 1930 4 6 Em. Manoliu Ĭeshean) zice harashluĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

rashluí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rashluiésc imperf. 3 sg. rashluiá; conj. prez. 3 sa rashluiásca

rashluí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rashluiésc imperf. 3 sg. rashluiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. rashluiásca

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RASHLUÍ rasluiésc vb. IV. Tranz. ~ (din rushui cu l expresiv)

Intrare: rashlui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rashlui
  • rashluire
  • rashluit
  • rashluitu‑
  • rashluind
  • rashluindu‑
singular plural
  • rashluieshte
  • rashluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • rashluiesc
(sa)
  • rashluiesc
  • rashluiam
  • rashluii
  • rashluisem
a II-a (tu)
  • rashluieshti
(sa)
  • rashluieshti
  • rashluiai
  • rashluishi
  • rashluiseshi
a III-a (el, ea)
  • rashluieshte
(sa)
  • rashluiasca
  • rashluia
  • rashlui
  • rashluise
plural I (noi)
  • rashluim
(sa)
  • rashluim
  • rashluiam
  • rashluiram
  • rashluiseram
  • rashluisem
a II-a (voi)
  • rashluitzi
(sa)
  • rashluitzi
  • rashluiatzi
  • rashluiratzi
  • rashluiseratzi
  • rashluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • rashluiesc
(sa)
  • rashluiasca
  • rashluiau
  • rashluira
  • rashluisera
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rishlui
  • rishluire
  • rishluit
  • rishluitu‑
  • rishluind
  • rishluindu‑
singular plural
  • rishluieshte
  • rishluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • rishluiesc
(sa)
  • rishluiesc
  • rishluiam
  • rishluii
  • rishluisem
a II-a (tu)
  • rishluieshti
(sa)
  • rishluieshti
  • rishluiai
  • rishluishi
  • rishluiseshi
a III-a (el, ea)
  • rishluieshte
(sa)
  • rishluiasca
  • rishluia
  • rishlui
  • rishluise
plural I (noi)
  • rishluim
(sa)
  • rishluim
  • rishluiam
  • rishluiram
  • rishluiseram
  • rishluisem
a II-a (voi)
  • rishluitzi
(sa)
  • rishluitzi
  • rishluiatzi
  • rishluiratzi
  • rishluiseratzi
  • rishluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • rishluiesc
(sa)
  • rishluiasca
  • rishluiau
  • rishluira
  • rishluisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rashlui, rashluiescverb

  • 1. A smulge a desprinde ashchii partzi din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv Puind dalta shi lovind cu ciocanul se rashluia cite o bucata mare din piatra. DRAGHICI R. 54. DLRLC
    • 1.1. A descoji a decortica grauntze semintze etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A lua a rapi (prin abuz sau prin violentza) o parte din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiind shi el singur in viatza fara nevoi mari shi fara proiecte ambitzioase na rashluit nimic din bunul stapinului. C. PETRESCU A. 79. DLRLC
    • format_quote De cind vechilul monastirii mio rashluit bucatzica mea de razashie deaici din satu Horamu am ramas pe drumuri. ALECSANDRI T. 1535. DLRLC
    • 2.1. Irosi, prapadi, risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pamintului nostru cum se rashluieshte avutzia publica. I. IONESCU D. 292. DLRLC
  • 3. figurat A distruge a pustii a rade de pe fatza pamantului (o ashezare omeneasca). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Satul din preajma era rashluit pina la fatza pamintului. SADOVEANU O. I 572. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.