RASHLUÍ rashluiesc vb. IV. Tranz. 1. A rupe a ciunti a desprinde ashchii partzi din ceva. (Refl.) Puind dalta shi lovind cu ciocanul se rashluia cite o bucata mare din piatra. DRAGHICI R. 54. ♦ (Despre grauntze semintze etc.) A descoji a decortica. 2. Fig. (Despre bunuri materiale apartzinind cuiva) A lua (prin abuz de putere sau prin violentza) a rapi a cotropi; a lua cu hapca. Fiind shi el singur in viatza fara nevoi mari shi fara proiecte ambitzioase na rashluit nimic din bunul stapinului. C. PETRESCU A. 79. De cind vechilul monastirii mio rashluit bucatzica mea de razashie deaici din satu Horamu am ramas pe drumuri. ALECSANDRI T. 1535. ♦ A risipi a irosi a prapadi. (Refl. pas.) Este trist lucru a vedea cum se pierd roadele pamintului nostru cum se rashluieshte avutzia publica. I. IONESCU D. 292. 3. (Despre ashezari omeneshti) A rade de pe fatza pamintului a distruge a pustii. Satul din preajma era rashluit pina la fatza pamintului. SADOVEANU O. I 572. Varianta: rishluí (I. IONESCU P. 390) vb. IV.