optziuni
  • info

11 definitzii pentru precuvantare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUVANTÁRE precuvantari s. f. (Inv.) Cuvant introductiv prefatza. ♦ Cuvantare discurs. Pre1 + cuvantare.

precuvantare sf [At: HELIADE O. II 337 / Pl: ~tari / E: pre + cuvantare cf predoslovie] 1 (Asr) Prefatza. 2 (Ivr; pex) Discurs.

PRECUVANTÁRE precuvantari s. f. (Astazi rar) Cuvant introductiv prefatza. ♦ (Inv.) Cuvantare discurs. Pre1 + cuvantare.

PRECUVANTÁRE ~ari f. inv. Comentariu plasat la inceputul unei cartzi; cuvant inainte; cuvant introductiv; predoslovie; prefatza; prolog. /pre + cuvantare

precuvantare f. prefatza. [Modelat dupa slavicul predoslovie].

PRECUVINTÁRE precuvintari s. f. (Invechit) Cuvint introductiv prefatza. Volumul dtale nare nevoie de o precuvintare a mea. CARAGIALE O. VII 277. Nu cumva sa se intimple k vreunui cititor scirbit indata de uritul precuvintarii sai vina raul gind de a lepada cartea ta din mina mai nainte chiar de a fi intrat in materia ei. ODOBESCU S. III 11. ♦ (Neobishnuit) Cuvintare discurs. Intro frumoasa precuvintare Ii dovedeshte car fi avind Nishte hrisoave aratatoare Ceau facut urshii zau nu shtiu cind. ALEXANDRESCU M. 349.

*precuvintáre f. (dupa prefatza). Prefatza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

precuvantáre (inv.) s. f. g.d. art. precuvantắrii; pl. precuvantắri

precuvantáre s. f. pl. precuvantari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUVANTÁRE s. v. cuvant introductiv cuvant inainte introducere prefatza.

precuvintare s. v. CUVINT INTRODUCTIV. CUVINT INAINTE. INTRODUCERE. PREFATZA.

Intrare: precuvantare
precuvantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precuvantare
  • precuvantarea
plural
  • precuvantari
  • precuvantarile
genitiv-dativ singular
  • precuvantari
  • precuvantarii
plural
  • precuvantari
  • precuvantarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

precuvantare, precuvantarisubstantiv feminin

  • 1. invechit Cuvant introductiv. DEX '09 DLRLC
    sinonime: introducere prefatza prolog
    • format_quote Volumul dtale nare nevoie de o precuvintare a mea. CARAGIALE O. VII 277. DLRLC
    • format_quote Nu cumva sa se intimple k vreunui cititor scirbit indata de uritul precuvintarii sai vina raul gind de a lepada cartea ta din mina mai nainte chiar de a fi intrat in materia ei. ODOBESCU S. III 11. DLRLC
    • 1.1. Cuvantare, discurs. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cuvantare discurs
      • format_quote Intro frumoasa precuvintare Ii dovedeshte car fi avind Nishte hrisoave aratatoare Ceau facut urshii zau nu shtiu cind. ALEXANDRESCU M. 349. DLRLC
etimologie:
  • Pre + cuvantare DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.