POTRÍVA s. f. Fiintza obiect etc. care seamana (shi se potriveshte) perfect cu cineva sau cu ceva. ◊ Loc. prep. Pe (sau de) potriva... = asemenea egal pe masura... ◊ Loc. adv. (Inv.) Din potriva = din cealalta parte din partea opusa. Din sl. bg. protiva.

potriva [At: CORESI ap. DHLR II 282 / V: (inv) protiva / E: slv противо] 1 av (Irg) Impotriva. 2 av (Irg) In sens opus fatza de... 3 pp (Inv) Exprima situarea in dreptul in fatza unei realitatzi oarecare Sositau la Prut... drept potriva podului cel facuse turcii. 4 sf (Construit cu verbe k „a gasi” „a avea” „a fi”) Fiintza obiect etc. care seamana shi se potriveshte perfect cu alta fiintza cu alt obiect etc. Si: pereche seaman. 56 sf (Iljv) Pe (sau inv de intro) ~ (Care este) la fel ori asemanator cu cineva sau cu ceva. 78 sf (Ial) (Care este) adecvat. 9 sf (Inv; ilav) Intro ~ In egala masura Si: deopotriva. 10 sf (Ilpp) De (sau pe ori rar la) ~va La fel cu... 11 sf (Ial) Asemenea. 12 sf (Ial) Egal cu... 13 sf (Ial) Corespunzator cu... 14 sf (Ial) Pe masura... dintrun anumit punct de vedere. 15 (Inv; ilp) Dupa ~va Conform cu... ceea ce vrea cineva ceea ce trebuie etc. 16 sf (Reg; d. piese care se asambleaza; ie) Ashi gasi ~va A se potrivi cu alta. 17 sf (Reg; irn; d. oameni; iae) A intalni omul energic care shtie sal stapaneasca sal conduca. 18 ai (Olt; inv; is) Loc ~ Loc shes pe deal.

POTRÍVA s. f. Egalitate perfecta asemanare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveshte seamana perfect cu altcineva sau cu altceva. ◊ Loc. adj. shi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea egal pe masura... (Inv.) Din potriva = din cealalta parte din partea opusa. Din sl. bg. protiva.

POTRÍVA s. f. Persoana sau lucru care se potriveshte se aseamana e la fel (cu cineva sau cu ceva); pereche seaman. Mia tot umblat Lumean lung shi lat... SHi tot na gasit Potriva sai fie Vro dalba sotzie. TEODORESCU P. P. 420. Mindrul soare... imbla ceriul shi pamintul K sageata shi k vintul Dar totzi caiishi obosea SHi potriva nushi gasea. ALECSANDRI P. P. 27. ◊ (In locutziuni) Pe (sau de) potriva... = la fel cu... pe masura... Totul ieshi pe potriva dorintzei lor. CAMIL PETRESCU O. II 9. Din cite fete erau in Dragaica nici una nu era de potriva Anicutzii. La munca vara lasa pe multzi flacai in coada. SANDUALDEA U. P. 123. Floricica floarealbastra Rasaritan calea noastra Naltishoara subtzirea Tocmai de potriva mea. ALECSANDRI P. P. 403. ◊ (Invechit) Din potriva = din fatza din partea opusa. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Catre tzarmul din potriva se intind se prelungesc. ALEXANDRESCU P. 130. (Invechit) Intro potriva (cu cineva sau cu ceva) = la fel egal totuna asemenea (cu cineva sau cu ceva). Fapta vitejeasca e negreshit lucru mare; dar intro potriva cu dinsa sta shi vorba pusa la loc cu temei. ODOBESCU S. II 528.

POTRÍVA f. inv. Asemanare perfecta (cu cineva sau ceva). ◊ Pe (sau de) ~a cuiva pe (sau de) masura cuiva. /<sl. protivo

potriva f. 1. seaman: unde sai gasesc potriva? deopotriva egal; 2. contra: in potriva din potriva; 3. fatza: catre tzarmul din potriva se ntind se prelungesc GR. AL. [SHi protiva = slav. PROTĬVŬ contra].

potríva f. fara pl. (maĭ vechĭ protiva d. vsl. protivŭ contra d. proti la). Seaman asemanare: viteaz fara potriva. De o potriva egal: eŭ is deo potriva cu tine erau de o potriva de marĭ marĭ de o potriva. In potriva contra in contra: nu pot reushi fiindca multe lucrurĭ imĭ staŭ in potriva luntrea inainta in potriva curentuluĭ. Din potriva (scris shi dimpotriva) 1. din contra tocmaĭ contraru: A plecat? Din potriva: a ramas! 2. din fatza de peste drum opus: malu din potriva.

protiva av vz potriva

protiva f. V. potriva.

+potriva (pe ~) (desp. potri) loc. adj. (SHia ales prieteni ~.)

potríva (inv.) (potri) s. f.

*potriva (pe ~) (potri) loc. prep. (pe potrivai)

potríva s. f. (sil. tri)

potriva

potriva.

*potríva (pe ~) (potri) loc. prep. (pe potriva sa)

pe potríva loc. prep.

POTRÍVA adv. v. contra impotriva.

POTRÍVA s. v. seaman.

potriva adv. v. CONTRA. IMPOTRIVA.

POTRIVA s. egal pereche seama seaman. (Nu are ~ pe lume.)

potríva s. f. Seaman pereche. De o potriva la fel. Impotriva (< in potriva) contra. Dimpotriva (< din potriva) din partea opusa. Var. inv. protiva. Sl. protivŭ „contra” (Cihac II 297). Der. potrivi vb. (inv. a confrunta a compara; a proportziona a egala; a fasona a regla; a pune in ordine a compune; a da gust a doza; a alatura a imperechea; refl. a conveni a coincide; refl. ai veni bine; refl. a ajunge din urma a dori egalitate; refl. a da importantza); potriveala s. f. (asemanare; coincidentza conformitate); nepotriveala (var. nepotrivire) s. f. (diferentza nepotrivire dezacord); potrivit adj. (corespunzator conform; oportun; mijlociu); nepotrivit adj. (inoportun inadecvat nelalocul sau); potrivnic (var. protivnic) adj. (inv. egal asemanator; rival adversar opus) din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie s. f. (inv. opozitzie dushmanie); impotrivi vb. (a se opune; refl. a se infrunta a rezista) cf. sl. potriviti protiviti „a rezista”; impotriveala s. f. (rezistentza); impotrivitor adj. (care se opune).