PERÉCHE perechi s. f. (De obicei urmat de determinari). 1. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de doua fiintze de acelashi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) in grup de doi doi cate doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din doua partzi sau organe identice shi simetrice ale (corpului) unei fiintze. ◊ (O) pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din doua exemplare din acelashi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de obiecte de acelashi fel care formeaza o unitate folosinduse impreuna. 3. Fiecare dintre cele doua fiintze doua obiecte doua fenomene care formeaza un grup (unitar) considerate in raport cu cea dea doua fiintza cu cel deal doilea obiect etc.; fiintza obiect fenomen care seamana perfect cu alta fiintza cu alt obiect cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fara pereche = unic in felul sau. ◊ Expr. A nushi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insushirile care le poseda; a nu avea seaman. 4. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice unite intre ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate). Pereche de haine = costum de haine. Pereche de cartzi = set pachet de cartzi de joc. 5. Grup format din doi indivizi de sex opus; cuplu. Lat. paric(u)la. corectata

pereche [At: N. TEST. (1648) 68²/33 / V: (reg) par~ / Pl: ~chi / E: ml paric(u)la] 1 nc (Udp „de”) Doi. 24 nc (Ics) Doua (sau trei patru etc.) ~chi (Patru) (shase) opt etc. 5 sf Grup format din doua fiintze de acelashi fel de obicei de sex opus asociate statornic sau intamplator. 6 nd (Lpl; are) Cate doi. 7 nd (Lpl; are) In coloana doi cate doi. 8 sf (Spc) Cuplu dedansatori. 9 sf (Spt; lpl) Proba in cadrul unei competitzii de patinaj de tenis etc. la care participa grupuri de doi sportivi. 10 sf (Prc) Grup format din doua partzi sau din doua organe identice shi simetrice ale corpului unei fiintze. 11 sf (Is) ~ de palme Doua lovituri succesive aplicate cuiva cu ambele palme. 12 sf (Udp „de”) Grup format din doua exemplare din acelashi fel de obiecte. 13 sf (Spc: udp „de”) Grup de doua obiecte de acelashi fel ciorapi manushi pantofi care formeaza o unitate unul fara altul fiind nefolositor. 14 sf (Mat; inv; is) Numar fara ~ Numar impar. 15 a (Mat; inv; is) Numar ~ Numar par⁴. 16 sf (Lsg) Fiecare dintre cele doua fiintze doua obiecte doua fenomene care formeaza un grup privit(a) in raport cu cea dea doua fiintza cu cel deal doilea obiect fenomen din grup. 17 sf Fiintza obiect fenomen care seamana shi se potriveshte perfect cu alta fiintza cu alt obiect fenomen. 18 sf (Ila) Fara ~ Care nu se poate compara cu nimic prin dimensiune calitate intensitate etc. 19 sf (Ial) Unic. 20 sf (Ial) Extraordinar. 21 sf (Ie) A nu (mai) avea (sau a nushi afla) ~ (sau inv ~chi) A poseda anumite insushiri intrun grad foarte inalt. 22 sf (Iae) A nu se putea compara cu nimic prin insushirile care le poseda. 23 sf (Iae) A nushi gasi asemanare. 24 sf (Udp „de”) Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice unite intre ele Pereche de pntaloni. 25 sf (Pex; is) ~ de case (sau inv de curtzi) Corp rand de case care formeaza o unitate. 26 sf (Pex; is) ~ de haine Rand de haine. 27 sf (Pex; is) ~ de cartzi (de joc) Pachet de cartzi de joc care cuprinde toate cartzile ce formeaza o serie necesara la anumite jocuri de cartzi.

PERÉCHE perechi s. f. (De obicei urmat de determinari) 1. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de doua fiintze de acelashi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) In grup de doi doi cate doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din doua partzi sau organe identice shi simetrice ale (corpului) unei fiintze. ◊ (O) pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din doua exemplare din acelashi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de doua obiecte de acelashi fel care formeaza o unitate intrebuintzanduse impreuna. 3. Fiecare dintre cele doua fiintze doua obiecte doua fenomene care formeaza un grup (unitar) considerate in raport cu cea dea doua fiintza cu cel de al doilea obiect etc.; fiintza obiect fenomen care seamana perfect cu alta fiintza cu alt obiect cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fara pereche = unic in felul sau. ◊ Expr. A nushi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insushirile care le poseda; a nu avea seaman. 4. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice unite intre ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cartzi = pachet de cartzi (de joc) care cuprinde toate cartzile necesare unui joc (de cartzi). Lat. paric(u)la.

PERÉCHE perechi s. f. (SHi in forma pareche) 1. Grup de doua obiecte de acelashi fel intrebuintzate totdeauna impreuna (unul fara altul fiind de obicei nefolositor). Am dat soldatului Ratza o pereche de shireturi shi tutun. SAHIA N. 84. Perechile de shine se multiplicau se apropiau se intretaiau. REBREANU R. I 13. Dindune schimburi shi cite doua parechi de obiele de suman alb neam incaltzat cu opincile binishor shi sarutind mina bunicai am luato prin Boboteshti. CREANGA A. 25. ♦ (Adjectival) Cu sotz. Numere perechi. ♦ Cite doua partzi identice shi simetrice ale corpului omenesc. Mam intors minios catre dinsa shi iam aruncat o pereche de ochi de voinic. GANE N. III 58. Iatama! Tot eu cea veche! Ochii? hai ce mai pereche! COSHBUC P. I 102. Fruntea inaintita galbena k ceara sfirshita cu o pareche de sprincene tufoasa k sacara de la sinta Elena se lega cu un nas coroietic. RUSSO S. 28. ◊ O pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva cu palma; doua palme. Unde ai stat pina acum nemernicule? zbiara jupinul... SHi shart! part! o pereche de palme fierbintzi peste urechile degerate. CARAGIALE O. I 326. ♦ (Prin analogie) Doua exemplare doua bucatzi din acelashi fel de lucruri. SHi cum era mosh Nichifor stradalnic shi iute la trebile lui rapede zvirle nishte cosholina in carutza ashterne deasupra o pareche de poclazi inhama iepushoarele ishi ia cojocul intre umere shi biciul in mina shi tiva baiete! CREANGA P. 114. Mult mie dor shi mult mie sete Sa vad frunzan codru verde... Sa ma las iar in cea vale Cuo pereche de pistoale. ALECSANDRI P. P. 287. 2. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice. Doi invalizi linga cirjele shi desagii lor ashteapta acelashi tren k shi mine. Unul are o pereche de ochelari negri shi nu mishca de loc. SAHIA N. 24. SHi cum vorbeau ei numai iaca intra shi Chirica pe usha cu un ciocan co dalta shi co pareche de cleshti in mina. CREANGA P. 177. O pareche de pantaloni largi... putea ascunde fusele cei slujeau de picioare. RUSSO S. 27. ◊ O pereche de case v. casa. O pereche de cartzi (de joc) = pachet cuprinzind toate cartzile necesare pentru a le putea folosi la un anumit joc. 3. Grup de doua persoane de sex opus (de obicei unite prin casatorie). Lumea ne invidia ne da k exemplu de pereche potrivita. BART E. 224. A fost odata o pereche de oameni. Ei naveau copii... traiau bine shi nevasta nu ieshea din cuvintul barbatului. ISPIRESCU E. 285. Iubitzi! shi calea voastra va fi tot inflorita SHin sinul nalucirei pareche fericita Cuo lunga sarutare vetzi trece pe pamint. ALECSANDRI P. I 156. ♦ (La pl.) Parteneri la dans. Pardoseala de birne tremura sub talpile perechilor care dansau. DUMITRIU V. L. 106. Am trecut printre perechi in sala de bal. C. PETRESCU S. 106. In ploaie de confeti salta Parechile dantzuitoare. TOPIRCEANU B. 66. 4. Grup format din masculul shi femela unor animale (mai ales la unele pasari). O pereche de canari. ♦ Grup de doua animale de aceeashi specie. O pereche de boi. O pereche de pui. ▭ Ziduri vechi Printre care umbla shoareci strecurinduse perechi. MACEDONSKI O. I 272. 5. Fiecare dintre cele doua fiintze sau lucruri care formeaza o pereche (1 3 4) considerata in raport cu cealalta. Va gasi pe urma o pereche mai potrivita cu starea lui. REBREANU R. I 129. El pashea cu ezitare luind seama la ce fac altzii shi ascultind instructziunile perechii lui de joc o blonda zvelta carel lua de mina shil conducea. VLAHUTZA O. A. III 11. O pasare pluteshte cu aripi ostenite Pe cind a ei pereche nainte tot sa dus Cun pilc intreg de pasari pierzindusen apus. EMINESCU O. I 114. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara pereche = fara seaman unic in felul sau. Radu Comsha ar putea sa jure pentru totzi k sint oameni fara pereche! C. PETRESCU I. II 191. Lenesh fara pareche ma facusem caci mama dupa cita minte avea nu se indura sa ma mai trimita acum nici la o cofa de apa numai sa invatz carte. CREANGA A. 75. ◊ Expr. A fi buna (sau potrivita) pereche cu cineva = a se potrivi (cu cineva mai ales la cusururi). Tu shi cu Talpa iadului sintetzi potrivita pareche. CREANGA P. 318. A nushi avea pereche = a nu avea seaman a nu fi la fel cu cineva sau ceva. Colierele cel mare de briliant shi cel cu doua rinduri de perle... nushi aveau poate pereche in tzara. DUMITRIU N. 85. Aista e un lenesh care nu credem sa fi mai avind pareche in lume. CREANGA P. 330. Varianta: (regional) paréche s. f.

PERÉCHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelashi fel intrebuintzate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de sex opus aflate intro anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeashi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta tzii ~ea. 5) Obiect compus din doua partzi simetrice unite intre ele shi formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de cartzi un pachet de cartzi de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveshte dupa anumite calitatzi altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. Ai fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.D. perechii] /<lat. paric[u]la

pereche f. 1. doua fiintze sau doua lucruri de acelash fel luate impreuna: o pereche de boi o pereche de case; 2. barbatul shi femeia: e o pereche potrivita; 3. asemanare: lenesh fara pereche CR. [Vechiu rom. pareache = lat. PARICULA].

peréche V. pareche.

pareche^[1] sf vz pereche corectata

PARÉCHE s. f. v. pereche.

pareche f. Mold. V. pereche.

paréche (est) shi peréche (vest Mold. sud) f. (lat. parcŭlus la lum adj. pop. pareclus d. par paris pareche egal asemenea; it. parecchio pv. pareih fr. pareil sp. parejo bg. parelho. V. paritate). Doŭa fiintze saŭ lucrurĭ considerate la un loc: o pareche de boĭ de gainĭ de ghete de manushĭ. Reuniune de doŭa persoane unite pin ceva k doĭ sotzĭ doĭ amicĭ orĭ un dansator cu o dansatoare: o pareche potrivita. O pareche de case (Pop.) o casa un rind de case. O pareche de foarfecĭ un foarfece. O pareche de pantalonĭ de izmene un rind de pantalonĭ de izmene. Fara pereche fara seaman fara asemanare: un betziv fara pereche. V. tercheaberchea.

peréche s. f. art. peréchea g.d. art. peréchii; pl. peréchi

peréche s. f. art. peréchea g.d. art. peréchii; pl. peréchi

pereche

pereche chea a.; chi pl.

paréche (= pereche) s. f. pl. parechi

PERÉCHE s. v. nevasta sotzie.

PERÉCHE s. 1. cuplu. (Alcatuiesc o ~ potrivita.) 2. v. partener. 3. (inv. shi pop.) sotz (inv.) sotzie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (inv. shi reg.) soatza. (O imagine a carei ~ se afla in versul urmator.) 5. v. seaman.

PERECHE s. 1. cuplu. (Alcatuiesc o ~ potrivita.) 2. partener. (Are o ~ ideala la dans.) 3. (inv. shi pop.) sotz (inv.) sotzie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (inv. shi reg.) soatza. (O imagine a carei ~ se afla in versul urmator.) 5. egal potriva seama seaman. (Nu are ~ pe lume.)

pereche s. v. NEVASTA. SOTZIE.

Pereche ≠ impereche nepereche

peréche (peréchi) s. f. 1. Grup de doua obiecte sau persoane. 2. Tovarash; sotz. 3. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice. 4. (Adj.) Par multiplu de doi. Var. pareche. Mr. pareacl’e megl. parecl’a. Lat. paricŭla (Diez I 306; Pushcariu 1266; CandreaDens. 1332; REW 6240); cf. it. parecchio prov. parelh fr. pareil sp. parejo port. parelho. Der. nepereche adj. (impar); imperechia vb. (a forma un cuplu; inv. a opune a infrunta; a uni a combina); imperechetura s. f. (inv. discordie vrajba); desperechia vb. (a decupla a lasa fara pereche).

pereche perechi s. f. (in jocurile cu zaruri) dubla.