PERÉCHE perechi s. f. (De obicei urmat de determinari) 1. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de doua fiintze de acelashi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) In grup de doi doi cate doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din doua partzi sau organe identice shi simetrice ale (corpului) unei fiintze. ◊ (O) pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din doua exemplare din acelashi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de doua obiecte de acelashi fel care formeaza o unitate intrebuintzanduse impreuna. 3. Fiecare dintre cele doua fiintze doua obiecte doua fenomene care formeaza un grup (unitar) considerate in raport cu cea dea doua fiintza cu cel de al doilea obiect etc.; fiintza obiect fenomen care seamana perfect cu alta fiintza cu alt obiect cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fara pereche = unic in felul sau. ◊ Expr. A nushi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insushirile care le poseda; a nu avea seaman. 4. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice unite intre ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cartzi = pachet de cartzi (de joc) care cuprinde toate cartzile necesare unui joc (de cartzi). Lat. paric(u)la.