Definitzia cu ID-ul 504779:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
peréche (peréchi) s. f. 1. Grup de doua obiecte sau persoane. 2. Tovarash; sotz. 3. Obiect alcatuit din doua partzi identice shi simetrice. 4. (Adj.) Par multiplu de doi. Var. pareche. Mr. pareacl’e megl. parecl’a. Lat. paricŭla (Diez I 306; Pushcariu 1266; CandreaDens. 1332; REW 6240); cf. it. parecchio prov. parelh fr. pareil sp. parejo port. parelho. Der. nepereche adj. (impar); imperechia vb. (a forma un cuplu; inv. a opune a infrunta; a uni a combina); imperechetura s. f. (inv. discordie vrajba); desperechia vb. (a decupla a lasa fara pereche).