potríva s. f. Seaman pereche. De o potriva la fel. Impotriva (< in potriva) contra. Dimpotriva (< din potriva) din partea opusa. Var. inv. protiva. Sl. protivŭ „contra” (Cihac II 297). Der. potrivi vb. (inv. a confrunta a compara; a proportziona a egala; a fasona a regla; a pune in ordine a compune; a da gust a doza; a alatura a imperechea; refl. a conveni a coincide; refl. ai veni bine; refl. a ajunge din urma a dori egalitate; refl. a da importantza); potriveala s. f. (asemanare; coincidentza conformitate); nepotriveala (var. nepotrivire) s. f. (diferentza nepotrivire dezacord); potrivit adj. (corespunzator conform; oportun; mijlociu); nepotrivit adj. (inoportun inadecvat nelalocul sau); potrivnic (var. protivnic) adj. (inv. egal asemanator; rival adversar opus) din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie s. f. (inv. opozitzie dushmanie); impotrivi vb. (a se opune; refl. a se infrunta a rezista) cf. sl. potriviti protiviti „a rezista”; impotriveala s. f. (rezistentza); impotrivitor adj. (care se opune).