POTRÍVA s. f. Persoana sau lucru care se potriveshte se aseamana e la fel (cu cineva sau cu ceva); pereche seaman. Mia tot umblat Lumean lung shi lat... SHi tot na gasit Potriva sai fie Vro dalba sotzie. TEODORESCU P. P. 420. Mindrul soare... imbla ceriul shi pamintul K sageata shi k vintul Dar totzi caiishi obosea SHi potriva nushi gasea. ALECSANDRI P. P. 27. ◊ (In locutziuni) Pe (sau de) potriva... = la fel cu... pe masura... Totul ieshi pe potriva dorintzei lor. CAMIL PETRESCU O. II 9. Din cite fete erau in Dragaica nici una nu era de potriva Anicutzii. La munca vara lasa pe multzi flacai in coada. SANDUALDEA U. P. 123. Floricica floarealbastra Rasaritan calea noastra Naltishoara subtzirea Tocmai de potriva mea. ALECSANDRI P. P. 403. ◊ (Invechit) Din potriva = din fatza din partea opusa. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Catre tzarmul din potriva se intind se prelungesc. ALEXANDRESCU P. 130. (Invechit) Intro potriva (cu cineva sau cu ceva) = la fel egal totuna asemenea (cu cineva sau cu ceva). Fapta vitejeasca e negreshit lucru mare; dar intro potriva cu dinsa sta shi vorba pusa la loc cu temei. ODOBESCU S. II 528.