semen² sm vz seaman

SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Fiintza care seamana perfect cu alta fiintza; pereche potrivita. /v. a semana

SEÁMAN semeni s. m. (in forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat in raport cu alt om). ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) seaman = fara asemanare extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a fi unic a nu avea pereche asemanare. [Var.: sémen s. m.] Din semana² (derivat regresiv).

seaman ~a smf [At: I. VACARESCUL P. 335/9 / V: semen sm (rar) semene sf (reg) semin / Pl: semeni semene / E: pvb semana² cf lat similis] 1 Fiintza obiect etc. care seamana (shi se potriveshte) perfect cu o alta fiintza cu un alt obiect etc. Si: pereche (pop) potriva. 23 (Iljv) Fara (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate dimensiune intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil inegalabil neasemanat. 45 (Ial; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar nemaiauzit nemaiintalnit nemaipomenit. 6 (Ie) A nu(shi) (mai) avea (sau a nushi afla) ~ (pe sau rar in lume) A nu se putea compara cu nimic datorita insushirilor care le poseda Si: a fi unic. 7 (Nob) Infatzishare. 8 (De obicei urmat de un aps) Fiintza (umana) considerata din punctul de vedere al apartenentzei la aceeashi specie categorie grup etc. Si: aproape.

semene sf vz seaman

semin sm vz seaman

SEÁMAN semeni s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat in raport cu alt om). ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) seaman = fara asemanare extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a fi unic a nu avea pereche asemanare. [Var.: sémen s. m.] Din semana² (derivat regresiv).

SÁMAN s. m. v. seaman.

SEÁMAN semeni s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. K o cometa pe bolta stelelor fixe Am ratacit printre semeni. BENIUC V. 38. Eu nu sint in stare sa jignesc pe semenii mei. SADOVEANU P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni fiindca in fiecare seaman descifra o suferintza secreta. C. PETRESCU C. V. 122. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) seaman = fara asemanare cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oara fara seaman. EMINESCU N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a nu avea pereche asemanare a nu mai exista altul la fel. Auzishi ceam spus domnitza? Ce facutai seaman nare! EFTIMIU I. 23. O sfrijita de lighioaie mai urita decit ciuma... cocoshata shi cucuiata de seaman pe lume nu mai avea. ISPIRESCU I. 206. SHtefan SHtefan domn cel mare Seaman pe lume nu are Decit numai mindrul soare! ALECSANDRI T. 1480. Variante: (regional) sáman (SADOVEANU O. VIII 174) sémen (SADOVEANU E. 194) s. m.

SEÁMAN sémeni m. Persoana care este la fel cu alta. ◊ Fara (de) ~ fara asemanare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemanare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semana

seaman m. 1. care este asemenea siesh aproapele: iubitzi pe semenii voshtri; 2. se zice de lucruri sau de fiintze asemenea: n’are seaman pe lume AL. [Lat. SIMILIS].

sáman V. seaman shi seman.

1) seáman m. pl. sémenĭ (lat. simĭlis asemenea. V. seman 2). Care seamana cu tine aproapele taŭ om: ĭubeshtel pe seamanu taŭ k pe tine insutzĭ semeniĭ noshtrĭ. Fara seaman fara egal fara asemanare fara pareche fara potriva: un viteaz fara seaman. A nu avea seaman a nu avea egal aĭ intrece pe totzĭ. SHi fem. pl. semene: semenele noastre. Fals semen in L. M. Cp. cu geaman geamat.

!sémen (persoana drug de fier) s. m. pl. sémeni

sémen (persoana asemanare) v. seaman

semen ni (semenul tau).

!seáman (fắra ~) loc. adj. loc. adv.

seáman/sémen (persoana asemanare) s. m. (persoane) pl. sémeni

seaman (fara seaman).

SÉMEN s. aproapele (art.) (inv. shi pop.) sotz (inv.) priatnicul (art.). (Ajutatzi ~ul!)

SEMEN s. aproapele (art.) (inv. shi pop.) sotz (inv.) priatnicul (art.). (Ajutatzi ~!)

SEÁMAN s. egal pereche potriva seama. (Nu are ~ in lume.)

SEAMAN s. egal pereche potriva seama. (Nu are ~ in lume.)