PÁUZA pauze s. f. 1. Suspendare oprire temporara a unei actziuni a unei mishcari a unei activitatzi; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu neintrerupt. ♦ (La shcoala) Recreatzie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical corespunzator valorilor de fraze de note care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale shi durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala mai lunga decat cratima folosita k semn de punctuatzie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua partzi deosebite ale unui text. [Pr.: pau] Din lat. pausa fr. pause germ. Pause.

pauza sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~ze / E: lat pausa fr pause ger Pause] 1 Intrerupere a unei actziuni sau a unei activitatzi pentru un interval cu o durata variabila. 2 Interval de timp cat are loc o pauza (1) Si: (inv) pauzare Vz oprire repaus. 3 (Ilav) Fara ~ Fara incetare continuu neintrerupt. 4 (Spc) Intrerupere de durata variabila in cursul vorbirii al unei lecturi recitari etc. 5 (Spc) Perioada de timp dintre doua acte sau doua partzi ale unui spectacol cand reprezentatzia este intrerupta Si: antract. 6 (Spc) Recreatzie la shcoala. 7 (Spc) Intrerupere a executarii unei bucatzi muzicale pentru un anumit interval de timp. 8 (Ccr; shis bara sau linie de ~) Semn de punctuatzie in forma de linie orizontala care marcheaza o oprire in lectura aproximativ similara cu aceea indicata de virgula pentru a delimita o enuntzare incidenta pentru a reda diferite valori stilistice etc. 9 Semn grafic pus pe portativ care noteaza intreruperea shi durata intervalului de tacere in executarea unei bucatzi muzicale.

PÁUZA pauze s. f. 1. Suspendare oprire temporara a unei actziuni a unei mishcari a unei activitatzi; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu neintrerupt. ♦ (La shcoala) Recreatzie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical corespunzator valorilor de fraze de note care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale shi durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala mai lunga decat cratima folosita k semn de punctuatzie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua partzi deosebite ale unui text. [Pr.: pau] Din lat. pausa fr. pause germ. Pause.

PÁUZA pauze s. f. 1. Interval de durata variabila in care o actziune sau o activitate este suspendata urmind a fi reluata mai tirziu; repaus intrerupere. Tushi spre ashi drege glasul shi incepu rar shi cu dese pauze. NEGRUZZI S. I 8. ◊ Expr. A face o pauza = a se intrerupe (din lucru din vorba etc.). ♦ (La shcoala) Recreatzie. ♦ (La teatru) Antract. 2. (Concretizat) Semn pus pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale shi durata acestei intreruperi. ♦ Linie orizontala mai lunga decit cratima folosita k semn de punctuatzie pentru a indica cititorului oprire in lectura mai accentuata decit la virgula. Pronuntzat: pau.

PÁUZA s.f. 1. Intrerupere momentana a unei actziuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indica o intrerupere de o anumita durata a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuatzie de forma unei liniutze orizontale folosit pentru a arata o oprire in lectura; timpul de oprire cerut de respiratzie la recitarea versurilor. [< lat. it. pausa cf. gr. pause germ. Pause].

PÁUZA s. f. 1. intrerupere momentana a unei actziuni. ◊ reactzie (2). ◊ antract. 2. semn conventzional care indica o intrerupere pe o durata determinata a frazei muzicale. 3. semn de punctuatzie () pentru a arata o oprire in lectura. 4. timpul de oprire cerut de respiratzie la recitarea versurilor. (< lat. pausa fr. pause germ. Pause)

PÁUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitatzi; recreatzie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei shi durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatzie constand dintro bara care indica o oprire (putzin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeshte doua partzi diferite ale aceluiashi text. [G.D. pauzei; Sil. pau] /<lat. pausa fr. pause germ. Pause

pauza f. 1. intrerupere momentana a unei actziuni: a face o pauza; 2. Muz. interval de timp de durata unei masuri; 3. in tipografie: trasura de unire.

*páuza f. pl. e (fr. pause; it. lat. pausa d. vgr. paûsis. V. paus). Suspensiune intrerupere repaus: dupa o pauza dushmaniĭ incepura ĭar bombardamentu. Muz. Tacere echivalenta cu o masura. Semnu care se pune supt linia a patra a portativuluĭ. V. soroaca.

páuza (pau) s. f. g.d. art. páuzei; pl. páuze

páuza s. f. (sil. pau) g.d. art. páuzei; pl. páuze

pauza ze.

PÁUZA s. 1. repaus. (~ de amiaza intro intreprindere.) 2. v. recreatzie. (Elevii ies in ~.) 3. v. antract. (In ~ unui spectacol.) 4. v. intrerupere. 5. suspensie. (Momente de ~.)

PAUZA s. 1. repaus. (~ de amiaza intro intreprindere.) 2. recreatzie. (Elevii ies in ~.) 3. antract. (In ~ unui spectacol.) 4. intrerupere tacere. (Lungi ~ punctau discutzia.) 5. suspensie. (Momente de ~.)

pauza semn conventzional corespunzator valorilor* de note care indica intreruperea cantarii pe o durata determinata. P. sunt marcate cu semne corespunzatoare notelor. Punctul* ashezat in dreapta p. are acelashi efect k shi in cazul notei: prelungeshte durata p. cu jumatate din valoare. Al doilea punct din dreapta p. prelungeshte durata acesteia cu inca un sfert din valoare (sau cu jumatate din valoarea primului punct). P. notei intregi este shi semnul conventzional cu care se noteaza p. unei masuri* (de orice fel ar fi ea). V. Generalpause.

PÁUZA s. f. (< lat. it. pausa cf. fr. pause. germ. Pause): semn de punctuatzie de forma unei liniutze orizontale mai lunga decat cratima () folosit pentru a arata o oprire in lectura.