suspensie sf [At: STAMATI D. / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr suspension lat suspensio] 1 Intrerupere intentzionata a comunicarii orale sau scrise lasand urmarea sa fie subintzeleasa de auditor sau cititor. 23 (Iljv) In ~ Intrerupt. 45 (Ial; pex) Amanat² (2). 6 (Inv; if ~iune) Suspendare (7). 7 (Ivr; if ~iune) Incetare temporara a luptelor. 8 (Chm) Sistem dispers solidfluid cu proprietatzi asemanatoare dispersiei coloidale dar cu un grad de dispersie mai mare. 910 (Chm; iljv) In ~ Dispersat dintrun fluid. 11 (Pan) Mod de sustzinere a echipamentului mobil al unui instrument. 12 (Pan) Piesele care sustzin echipamentul mobil al unui instrument. 13 (Pan) Legatura elastica sau prin cablu dintre un sistem tehnic shi piesa lui de reazem. 14 (Spc) Legatura elastica dintre cablul unui vehicul shi osiile sau rotzile sale constituita din elemente elastice shi amortizoare de oscilatzii.

SUSPÉNSIE suspensii s. f. 1. (Gram.) Intrerupere (intentzionata) a shirului gindirii a frazei. ◊ Puncte de suspensie = semne de punctuatzie (reprezentate in scris printrun shir de trei puncte) care arata k formularea frazei a fost intentzionat intrerupta (cititorul trebuind sashi completeze singur intzelesul). 2. (Fiz.). Sistem format dintro faza solida shi una fluida in care faza solida dispersa este in echilibru continuu in interiorul fazei fluide sau are o viteza de depunere neglijabila. ◊ Loc. adj. shi adv. In suspensie = a) (construit cu verbele «a ramine» «a lasa» «a tzine»; despre o hotarire despre o actziune politica judiciara etc.) aminat oprit suspendat (temporar); b) (Chim. Fiz.; despre starea unor particule de materie) dispersat intrun fluid. Apa este tulbure cind contzine in suspensie nisip fin mil etc. 3. (Tehn.) Fel de sustzinere a echipamentului mobil al unui instrument; ansamblul pieselor care sustzin echipamentul mobil al unui instrument. 4. (Tehn.) Legatura elastica sau flexibila dintre un sistem tehnic shi reazemul sau. ◊ Suspensia unui vehicul = legatura elastica dintre shasiul unui vehicul shi osiile lui care poate amortiza mishcarile perturbatoare importante asigurind shi stabilitatea vehiculului in mers. Varianta: suspensiúne s. f.

SUSPÉNSIE s.f. 1. Atarnare. ♦ Intrerupere (intentzionata) a sensului a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intrun lichid. 3. Mod de sustzinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustzin acest echipament. ♦ Legatura elastica dintre un sistem tehnic shi piesa lui de reazem. [Gen. iei var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension lat. suspensio].

SUSPÉNSIE s. f. 1. intrerupere (intentzionata) a shirului gandirii a comunicarii. ♦ in ~ = suspendat temporar amanat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se gasesc in echilibru intrun lichid. 3. mod de sustzinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care sustzin acest echipament. ◊ legatura elastica dintrun sistem tehnic shi reazemul lui care amortizeaza zguduirile mai mari. (< fr. suspension lat. suspensio)

SUSPÉNSIE ~i f. 1) Legatura elastica (sau prin cablu) dintre un sistem tehnic shi elementele sale de sprijin. 2) Totalitate a particulelor formate intro substantza solida dispersata intrun fluid. ◊ In ~ a) se spune despre actziuni (juridice) amanate temporar; b) se spune despre o substantza dispersata intrun fluid. 3) Intrerupere a vorbirii (reprezentata in scris prin trei puncte). Puncte de ~. [G.D. suspensiei; Sil. sie] /<fr. suspension lat. suspensio ~onis

suspensiune sf vz suspensie

SUSPENSIÚNE s.f. v. suspensie.

suspensiune f. 1. actziunea de a suspenda shi starea celui suspendat; 2. incetarea momentana intrerupere; 3. interzicere temporara: o suspensiune de trei luni.

*suspensiúne f. (lat. suspensio ónis. V. pensiune). Actziunea de a suspenda. Starea celuĭ suspendat. A tzinea pe cineva in suspensiune al tzinea in stare de aminare in nebotarire. Ret. Figura pin care traganeĭz putzin vorba pin perifraze saŭ o scurta tacere pina sa te pronuntzi p. a atzita curiozitatea shi a produce maĭ mult efect (inscris se arata printr’un shir de puncte. V. retorica). Chim. Starea unuĭ corp foarte divizat care se amesteca cu un fluid fara sa se disolve. Fiz. Suspensiunea luĭ Cardan suspensiunea unuĭ instrument intr’o pozitziune perfect verticala. SHi énsie.

suspénsie (sie) s. f. art. suspénsia (sia) g.d. art. suspénsiei; pl. suspénsii art. suspénsiile (sii)

suspénsie s. f. (sil. sie) art. suspénsia (sil. sia) g.d. art. suspénsiei; pl. suspénsii art. suspénsiile (sil. sii)

suspensie

suspensiune.

SUSPÉNSIE s. pauza. (Momente de ~.)

SUSPENSIE s. pauza. (Momente de ~.)

SUSPÉNSIE s. f. (cf. fr. suspension lat. suspensio onis): intrerupere voita a shirului gandirii a comunicarii cand restul poate shi este preferabil sa fie subintzeles sau cand vorbitorul cauta anumite cuvinte pentru k nui convine sashi imbrace gandurile in cuvintele care le are in minte in acel moment. Ea este marcata cu ajutorul punctelor de s. (v. puncte de suspensie). Astfel: „Am intzeles zic dute shi nai grija: aibi curaj!... cu metodele moderne...” (I. L. Caragiale); „Dai cartea asta capitane Cozmutza. Daca este vreo pricina de impotrivire... Nu poate fi nici o impotrivire mariata” (M. Sadoveanu); „Ai facut bine k iai taiat; pentru k...” (C. Negruzzi): „Ma trimis tatamare sami dai... sami dai... Bani ai ori sa... Am uitei” (L. Rebreanu).

suspensie (lat. suspensio „incertitudine” „intrerupere”) figura retorica prin care vorbitorul intrerupand la un moment dat enuntzul tzinteshte sa atzatze curiozitatea interlocutorului (auditorului) fatza de ceea ce urmeaza; sal tzina adesea in incertitudine pentru k apoi enuntzul sa se completeze cu altceva decat sar fi ashteptat (A): „Eu unul itzi spui atata k deoi fi vreodata crai Lucrul este cu putintza ei bine de trei ori vai Ce legi aspre nash mai face k sa dau peste hotara SHi sa gonesc intro clipa totzi moldovenii afara! Insa totzi! Totzi pan’ la unul! Nici un om! Nici un picior Numai pe Razvan el singur lash lasa... k sal omor!” (B. P. Hasdeu) S. se marcheaza cu trei puncte numite „puncte de suspensie” care anuntza o pauza in expunerea ideii urmata de o „surpriza” k in exemplul de mai sus care insa poate fi shi ironie: „Prefectul nushi mai vede capul de treburi caci e aproape sa se declare o dizidentza in partidul local guvernamental; shi daca guvernul pierde catziva partizani pierde shi el functzia shi... are familie grea.” (I. L. Caragiale) Sin. sustentatzie.

SUSPENSIE (< lat. suspensio intrerupere) Figura de stil folosita shi in oratorie prin care oratorul in dorintza de a stirni atentzia auditoriului ishi intrerupe discursul enuntzind altceva decit se ashtepta. Ex. Pristanda: O facuram shi pasta... shi tot degeaba! (I.L. CARAGIALE O scrisoare pierduta) Punctarea cu trei puncte (puncte de suspensie) etc. marcheaza o pauza in enuntzarea ideii urmata de o „surpriza”.